Magdalena Dale

Cred că ți-am mai spus că îmi place acest haiku!
Ți-a reușit foarte bine contrastul.
Un haiku nu are titlu. Le poți grupa pe o temă și atunci pui un titlu general grupajului respectiv...

\"același bărbat nenăscut mă pîndește
la orice răspîntie dintre abisuri\"
...................................
\"în absența lui rotesc labirinturi de aer
cu litere șchioape alcătuiesc amulete
printre fisurile visului pînă ce
somnul de după dragoste devine transparent\"
.........................................
Toată poezia îmi place, dar aceste versuri în mod deosebit prin imaginile create. Țin un pic în gândul meu amuleta ta, ca să-mi hrănesc sufletul cu ea!
Drag,
Magdalena

Prea târziu, dar din toată inima îți urez și eu LA MUȚI ANI cu soare pe cărarea vieții și cu puterea de a o străbate la braț cu inspirația! Mă iartă te rog pentru întârzierea cu care am intrat pe site și am aflat de acest fericit eveniment!

Felicitări! Pudibonderia este folosită de multe ori în scopul de a atrage laude....
Ți-am citit epigrama și un zâmbet larg m-a luminat, așa că o voi lua cu mine azi pentru a fi sigură că nu-mi pierd zâmbetul, un oaspete rar în interiorul meu!

Nu mai lăsa fantoma să se întoarcă de pe treptele norilor, eliberează-te! Deasupra mării uimite, te așteaptă țărmuri înstelate și cuvinte în care îți poți alina durerea...
Cu drag,
Magdalena

Ai dreptate, din acest punct de vedere există o legătură între perisabil și etern, dar vraja poetică tot lipsește... Poate aceeași idee ar trebui îmbrăcată în alte simboluri, sau poate doar primul vers „asigurare” sună un pic prea declarativ, nu lasă loc sugestiei. Haiku-ul este în primul rând o poezie de atmosferă meditativă.
Ți-am scris pe adresa de e-mail pe care mi-ai lăsat-o, vcd_hd@yahoo.com, dar nu este bună! Am vrut să mă țin de cuvânt și să-ți dau informațiile pe care mi le-ai cerut. Îmi pare rău că nu putem comunica... Evit să las adresa mea, deoarece am avut parte de întâmplări neplăcute și am fost nevoită să o schimb. Nu-mi mai doresc să repet această experiență și atunci încerc să fiu precaută...

Lină, tăcută, expresivă curgere a versului tău...
Cel mai mult mi-a plăcut a doua strofă. Dar poate puțin băgată la apă cum sugerează Ramona. Acel „plină de pofte” parcă mă trimite în alt registru, unde visul se scindează!

Data cenaclului s-a amânat pentru 1 iunie, la aceeași oră! Ți-am lăsat anunțul și în pagina mea, dar nefiind sigură că ai citit, am revenit și aici.

Maria, i-am dat dreptate lui Liviu și am explicat că țin la acel „încă” deoarece mi se pare mai sugestiv, dar nu m-am gândit să inversez termenii! Am modificat, ai dreptate, nu te mai împiedici... Mulțumesc!
Dan Constantin, surprinsă plăcut de haiku-ul tău! Ți-ai însușit repede regulile de bază. Eu sunt membră a Societății Române de Haiku și particip cu regularitate la cenacluri. În cadrul acestor cenacluri suntem sfătuiți să evităm personificarea. Cei de acolo sunt foarte stricți în ceea ce privește regulile estetice de construire a unui haiku. Mie îmi place mult haiku-ul tău, doar ți-am prezentat punctul lor de vedere, sper să nu te superi... Să scrii haiku nu este o cale ușoară, dar drumul în căutarea esențelor este minunat!

Egoism? Iresponsabilitate? Performanță?
În mod sigur ceva din fiecare! Dumnezeu va decide ce v-a atârna în balanță la sfârșit!
Totuși, El este cel care a hotărât ca perioada de fertilitate să dureze până la o anumită vârstă. Ori, să-i forțezi \"mâna\", făcând nouă ani de tratamente hormonale, nu știu dacă este cea mai etică soluție.... De ce a îngăduit ca să se întâmple în cele din urmă? Deoarece în mărinimia Sa îngăduie multe lucruri, dar asta nu înseamnă că iartă necondiționat!
În ceea ce privește bărbații, tot El a hotărât că nu există o perioadă a fertilității și una a infertilității, la ei este vorba numai de potență, și poate nu întâmplător a hotarât așa! În corpul femeii se formează copilul, și acest copil s-a hrănit pe perioada gestației cu amalgamul de hormoni luat de doamna în cauză. Este un lucru normal? Din start, acest copil s-a născut cu handicapul de a fi rezultatul unui experiment și va fi mereu privit ca o ciudățenie.
Tratamentele hormonale, nu sunt încă foarte bine cunoscute (mă refer la consecințe pe termen lung) și atunci de ce să forțezi natura într-un mod a cărui consecințe nu le cunoști prea bine și poate nici nu le poți preveni!
Din punct de vedere genetic, copilul nu este al doamnei Iliescu, cel puțin așa s-a spus la televizor și atunci mă întreb care este satisfacția doamnei, dacă nu se va recunoaște câtuși de puțin în copil ? Într-un fel s-a rezumat doar la rolul de mamă purtătoare!
Sigur, va iubi nespus de mult copilul pe care și l-a dorit atât de mult și se va crea o legătură puternică între ea și această ființă nevinovată, dar urmările?
Cine poate garanta o viață lipsită de perspectiva unor boli grave acestei ființe, care nu a fost întrebată dacă vrea să existe în orice condiții printre noi?
Numai cine nu este bolnav, nu știe ce înseamnă suferința prin boală și momentele de disperare în fața neputințelor de tot felul, când îți spui, mai bine nu mă nășteam!
Riscul să se ajungă într-o astfel de situație este foarte mare și atunci pe cine să învinovățești pentru suferință? Ținând cont de condițiile în care s-a născut, cred că există un singur răspuns - pe toți cei care din egoism, iresponsabilitate și orgoliul performanței au permis să se întâmple acest lucru!
Dumnezeu să îi ajute!

Sufletul tău stă cuibărit între petalele unei flori de apă și Ursa Mare trimite o ploaie de stele pentru a sărbători cele douăzeci și șapte de vise.
Să-ți fie călătoria pe ape line sub cerul înmiresmat de lotuși! Urmele zeilor le găsesc în poezia ta, pe care o citesc cu multă plăcere...
LA MULȚI ANI!
Cu drag,
Magdalena

Dacă din fiecare rană înflorește sufletul deschizându-se spre lumina spirituală, lupta oricât de grea ar fi merită purtată.

Felicitări pentru carte!

Poemul haiku scris pe o singură linie este specific scrierii japoneze. Poemul scris în acest fel mai poartă numele de monostih, dar l-am întâlnit și sub numele de monoku, probabil de la hokku, care așa cum se știe este poemul inițial de la care se construiește poemul renga și pe care Shiki l-a numit haiku. Această formă lasă libertate cititorului de a pune pauza de sens (cezura) acolo unde simte prin rezonanța pe care poemul respectiv o lasă în sensibilitatea sa. Fiind scris în acest fel nu trebuie confundat cu poemul într-un vers de care se deosebește fundamental.

Întregul lanț de poeme este structurat pe anotimpuri, creând un tot unitar armonios. Primăvara cu petale care cad ca să facă loc verii plină de animația gâzelor, trilul păsărilor dar și clipe de meditație lângă o candelă sau lângă un nufăr sprijinit de o piatră pe luciul apei. Apoi toamna este anunțată de ultimul gong care parcă anunță căderea frunzelor ruginii pe firul apei timpului care bate la poarta iernii înghețate. Este povestea anotimpurilor din viața noastră, a sufletului care se simte îngemănat cu natura.

Mulțumesc pentru toate clipele vise pe care le-am petrecut citind aceste poeme. Mi-au adus un strop de caldă lumină într-o zi friguroasă de primăvară. Și nu în ultimul rând mulțumesc Cristinei pentru inițiativă.

Mă bucur mult că nu ați abandonat micropoemul de inspirație niponă. Cel mai mult m-a amuzat DJ-ul dintre blocuri care în focul ”creației” s-a trezit opărit pe cap de bunică. Un adevărat ”conflict între generații”!

Vă doresc inspirație în continuare.

Nu cred că se cade ca să spunem despre haiku-uri că sunt frumoase, dar pot să spun că mi-au mers la inimă.

Au făcut să vibreze o coardă în tonalitate minoră, ușor nostalgică așteptând să renască pasărea phoenix.

Versurile îmi amintesc de grădinile japoneze de pietre în care din orice unghi ai privi grădina o piatră rămâne mereu ascunsă privirii.
Dacă închizi palma simți cum vibrează tăcerea pietrei și vibrând vorbește.

Bia,
Mulțumesc pentru trecere, interpretare și urare Umbrele toamnei mă bântuie de ceva vreme. Vin și pleacă dar îmi amintesc că iarna, când frigul va îmbrăca exteriorul și interiorul, este aproape.

Ai dreptate. Cel mai greu de construit sunt ultimele două versuri. Ele ar trebui sa trezească ecoul poetic în sufletul cititorului. Uneori reușim, alteori nu. Dar indiferent de reușită exercițiul poetic alină sufletul și ne îmbogățește spiritul prin această căutare de sensuri.

Un grupaj care pe lângă mesajul poetic aduce și multe informații. Poemele nu explică pozele ci prelungesc mesajul imaginii.

În tot grupajul durerea are intensități diferite, dar ea transpare în fiecare poem.

Luna veghează accentuând sentimentul de tristețe și însingurare iar răceala serii se îngemănează cu răceala tăcută a mormântului.
Toamna cu aura ei aurie se îngemănează și ea cu soarele care dezgolește umbrele tristeții.

Timpul trece, lacrima se pierde, dar sufletul nu uită și-și jelește durerea.

Un grupaj care ne invită la meditație asupra vieții și a morții dezgolind umbre

Mă bucur să citesc aceste încercări de poeme foarte reușite. Au tot ce se cere unui poem haiku. Dar dincolo de cerințele poemului haiku pe care le respectă, au putere de sugestie ceea ce contează mult mai mult.

Primul poem are amprenta însingurării de sfârșit de vară. Carul cu fân îmi sugerează timpul încărcat cu toate zilele care au trecut a căror ”recoltă” sunt doar câțiva pepeni…

Al doilea poem are amprenta tristeții care însoțește în mod obișnuit sfârșitul zilelor de vacanță. Nucul și-a scuturat rodul și nu mai este încărcat de glasurile zglobii, iar scrânciobul este și el gol. Copiii acum nu mai au timp de joacă, se pregătesc de școală.

Poemul haiku are mai multă valoare mai mult prin ceea ce nu spune decât prin ceea ce spune. ”Misterul” din spatele cuvintelor este interpretarea intuitivă a fiecărui cititor și tocmai aici este frumusețea pentru că fiecare poate interpreta în alt fel poemul. Totul pleacă de la observarea naturii și ecourile pe care le trezește în autor și cititor.

Pentru ”curajul” de a aborda acest gen liric atât de dificil, dar și pentru ceea ce intuiesc în spatele cuvintelor, luminez aceste poeme în stil haiku.

Un nou grupaj care ne deschide fereastra spre cultura niponă. Din referințe am aflat multe lucruri interesante. Se confirmă dragostea japonezilor pentru natură și meditație și cred că tocmai acest aspect este o punte de legătură între cei ce îndrăgesc poezia de inspirați niponă din orice parte a lumii ar fi.

Haiku-ul ales pentru titlu mi se pare deosebit de sugestiv.

waga haiku kyūhyakukyūjūkyū-sai nai no kosugi – haiku-ul meu/ un tânăr cedru japonez/ de 999 ani

În acest grupaj niciunul dintre haiku-uri nu explică poza, ceea ce este recomandat. Ele sunt ca o prelungire a imaginii

Livia Ciupav deschide grupajul cu un haiku inspirat.

plimbare în zori -
atâtea frunze
un singur haiku

Munca de elaborare a unui poem haiku tocmai în aceasta constă. Multe încercări dar toate legate de trunchi care reprezintă motivul inspirației poetice.

rugina-n frunză -
nealterată-n altar
lumina dintâi
Ion Rășinaru

În acest haiku îmi place contrastul dintre trecerea timpului reprezentată prin rugina din frunză și iluminarea care se obține de veacuri prin meditație.

fântâna Somei
din curtea altarului –
scriind un poem
Maria Tirenescu

Așa cum se spune în referințe fântâna Somei are o poveste lungă și o semnificație deosebită. Este esență pură, cum este și acest haiku. Dăinuie cu aceeași puritate de veacuri ca și un poem haiku. Asocierea mi se pare sugestivă fără a utiliza figuri de stil. Simplitate și frumusețe!

gând de samurai -
și-n toamna vieții o să-mi
țin jurământul
Nicolaae Tomescu

Codul de onoare al samurailor este sintetizat în acest haiku.

foșnet de frunze-
deasupra dansatoarei
răsare luna
Ioana Greier

În acest haiku foșnetul de frunze deasupra dansatoarei mi-a sugerat ușoara adiere a evantaiului sub luna care abia răsare. Un haiku imagine deosebit!

prin roșul intens
al frunzelor de toamnă
o sută de pași
Cristina Rusu

O sută de pași, o sută de strofe, hyakuinul realizat sub coordonarea Cristinei Rusu. Primul poem de acest gen scris în țara noastră. Roșu este culoarea discului de pe steagul Japoniei, care de fapt îi și dă numele drapelului - 日の丸 hi no maru (lit. discul soarelui). O sută de pași sub culoarea discului roșu, a toamnei bogate în roade, o sută de strofe reunite într-un poem hyakuin rod al colaborării poetice dintre cei ce îndrăgesc lirica de inspirație niponă.

Pentru imaginile și poemele deosebite care le însoțesc cred că acest grupaj merită o stea.

Adevărat! Cu cât știi mai mult, cu atât îți dai seama că de fapt nu știi nimic. Eu nu am pretenția că știu totul perfect, dar vorbesc din experiența mea de 10 ani, timp în care am publicat permanent în revistele specializate doar pe tanka. Greșiți foarte mult când afirmați că străinii sunt mai îngăduitori. Ați încercat vreodată să trimiteți poeme tanka spre publicare în revistele din străinătate? Bănui că nu, pentru că nu v-am văzut niciodată publicată, sau a doua variantă ar fi că v-au fost respinse poemele! Ca să poți publica în revistele străine se cer un anumit număr de poeme. Ele pot fi respinse, sau o parte din ele sunt acceptate. Deci există o selecție care evident implică și critică. Nu este nimic publicat automat!

Informațiile despre tanka sunt foarte bine sintetizate pe site-ul Aha Poetry a lui Jane Reichhold:

http://www.ahapoetry.com/TANKA.HTM

De altfel Jane Reichold este cea care a organizat un concurs de tanka timp de 20 de ani. Era un fel de kukai doar ca poemele erau tanka. Fiecare participa cu trei poeme tanka. În anul 2006 am avut marea bucurie ca toate cele trei poeme cu care am participat să fie câștigătoare.

http://www.ahapoetry.com/ts2007.html

În ”Atlas Poetica”, un site specializat pe poeme tanka găsiți de asemenea informații utile.

http://atlaspoetica.org/

Când accesați acest link în partea dreaptă veți găsi doua mini antologii de tanka cu poeți români realizate de mine prin bunăvoința lui M. Kei. Suntem singura țară care a avut cele mai multe accesări, de aceea suntem singura țară care are două antologii, nu doar una. În prima antologie veți găsi o scurtă prezentare a poemului tanka în România scris de Vasile Moldovan. Poemele sunt și în română.

Articolul la care vă referiți în comentariul dumneavoastră este o recenzie a unui coleg de la Societatea Scriitorilor Români. Sunt de câțiva ani și membră a Societății Scriitorilor Români iar în cadrul cenaclurilor lunare am încercat să aduc în discuție poemul tanka pentru că este mai apropiat de universul poetic cu care suntem obișnuiți. Unul dintre colegi a fost entuziasmat de impactul liricii de inspirație niponă și s-a oferit să facă o recenzie cărții mele de tanka. Introducerea pe care o face nu este una de specialitate, informațiile cred că le-a luat de pe internet. Dar și aici greșiți! În recenzia respectivă se spune că ”primele trei versuri din tanka se vor desprinde și vor forma un poem și mai concentrat, cel de tip haiku poemul haiku” dar din această aserțiune nu rezultă că într-un poem tanka prima parte este un haiku. Haikuul s-a desprins din poemul tanka, dar a avut ulterior o dezvoltare proprie care a trecut prin mai multe faze. Nu am vrut să insist asupra acestui aspect pentru că intenția mea este doar să atrag atenția asupra poemului tanka în cadrul Societății Scriitorilor Români. Aici pe agonia altfel se pune problema. Aici s-ar putea ca unii colegi să dorească să scrie tanka și pornesc greșit în abordarea acestui gen! Pivotul ține loc de kireji în poemul tanka! De fapt problema ”kireji” nu am înțeles-o de la început. Multe dintre poemele mele sunt cu kireji ceea ce este greșit! Din păcate nu mi-a atras nimeni atenția și îmi pare rău. Dar nu kireji este cel care desființează un poem tanka! Poemul tanka este o poezie de dragoste. Repet paradoxul, antiteza, elipsa, nu sunt specifice poemului tanka. De unde știu? În primul rând am citit foarte mult, în al doilea rând timp de doi ani am fost în juriul internațional pentru selecția în alcătuirea antologiei de tanka cu cele mai bune poeme tanka scrise în engleză, publicate în lume, coordonat de M. Kei – USA. – ”Take Five”, Fiecare membru al juriului avea repartizate un număr de cărți, reviste sau publicații online din care trebuia să selectăm poeme și să i le trimitem lui M. Kei. A fost un volum foarte mare de lucru, dar o experiență frumoasă. Pe parcursul timpului M. Kei a deschis un forum pentru editori, ca să discutăm între noi referitor la poemul tanka. Și din aceste discuții am învățat mult. Nicăieri nu am citit poeme care să folosească paradoxul sau elipsa ca figuri de stil. Sunt poeme de dragoste cu legături subtile între cele două părți. Îmi pare rău, dar rămân la părerea mea că articolul dumneavoastră cuprinde multe erori.

Dumneavoastră nu faceți parte din ”publicul larg”. Înțeleg că ați scris prefața unei cărți de ”tanka”! ceea ce vă diferențiază foarte mult de ”publicul larg”. Scriind o prefață vă asumați un anumit rol pe care nu îl are oricine. Recomandați spre lectură făcând analiză și aici intervine eroarea. ”Publicul larg” citește poezie și cred că este mai puțin interesat dacă este tanka sau nu. Dar când dumneavoastră recomandați cu insistență ca fiind poeme tanka cititorii își vor forma o părere total greșită.

Nu în ultimul rând dacă credeți că ”poetul poate crea stihuri cu formă apropiată de originalul nipon” atunci nu trebuie să puneți eticheta tanka ci mai apropiat de adevăr – poeme în stil tanka.

Nu punem noi ”tipare și zăbrele” poemului tanka, așa cum afirmați dumneavoastră! Poemul tanka ca și sonetul are niște reguli universal acceptate și respectate de poeții care se încumetă să abordeze aceste genuri. Așa cum am spus și mai sus, străinii nu sunt deloc indulgenți. Dacă Eduard Țară a luat multe premii și în acest domeniu al liricii nipone, nu înseamnă că japonezii sunt mai indulgenți, cum afirmași dumneavoastră! Eduard Țară scrie poeme tanka deosebite. Este cu adevărat un talent poetic în fața căruia mă plec cu admirație. De unde credeți că a învățat să scrie tanka sau haiku? A dat de curând un interviu într-un ziar. Eduard Țară este autodidact. A citit mult, și-a acordat răgaz să asimileze prin meditație, abia apoi a trecut la actul creației literare.

Aici nu este vorba de diferențe de opinie. Tanka este un poem cu reguli fixe, acceptate de toată lumea. Poemele pot fi mai inspirate sau nu, ca orice altă poezie, dar asta este altă discuție. Regulile sunt reguli și se cuvinte să fie respectate, altfel sunt încercări de a scrie ”în genul” și acestea mai mult sau mai puțin reușite.

Îmi pare rău că nu pot să accept punctul dumneavoastră de vedere. Mi-aș fi dorit din toată inima să fie altfel. Am mai spus și în alt context. Trebuie să citim mult, să încercăm să pătrundem atmosfera poemelor tanka apoi să încercăm să scriem. Credeți-mă că japonezii nu se împiedică de termenii estetici pe care noi îi folosim cu mare pompă. Pentru ei un poem are sau nu spirit haiku sau tanka.

Cartea pe care dumneavoastră o recomandați nu este o carte de poeme tanka. Sunt poeme sensibile, cu un mesaj emoționant dar asta este altceva. Încercați un alt punct de abordare și sunt sigură că va fi un real succes.

Orice act de creație este o mică parte din sufletul, sensibilitatea autorului. De aceea nu vreau sa supăr pe nimeni. Este o floare a sufletului în fața căreia mă plec cu admirație, tocmai de aceea în comentariul meu anterior nu am criticat acest aspect. Nu contest mesajul poetic al autoarei. Nu am nicio îndoială că sunt poeme deosebite cu putere de pătrundere și rezonanță în rândul cititorilor.

În comentariul anterior m-am referit strict la forma în care sunt încadrate aceste poeme. Cel puțin în exemplele oferite aici nu sunt respectate cerințele estetice ale poemului tanka. La reeditarea acestui volum rugămintea mea este să omiteți precizarea referitoare la tanka. Ar fi păcat să inducem în eroare cititorii care poate sunt mai puțin familiarizați cu lirica de inspirație niponă! Oricum înainte de a decreta că aceste poeme sunt tanka poate ar fi trebuit cerută părerea poetului Șerban Codrin, care înțeleg că se bucură de apreciere necondiționată!

În afară de asta, îmi pare rău să spun, dar și în articolul entuziast scris de dumneavoastră s-au strecurat câteva inadvertențe legate de cerințele estetice ale poemului tanka. Poemul tanka nu are legătură cu ”paradoxul, antiteza, elipsa” iar kireji este specific haikuului, nu este o cerință a poemului tanka. Aici pe agonia puteți citi poeme tanka (trei secvențe) scrise de Șerban Codrin introduse în biblioteca virtuală de Maria Tirenescu. Poate veți remarca că nu există kireji!

Concluzia mea este că poemele prezentate de dumneavoastră aici NU SUNT POEME TANKA!

Mă bucur că ați descoperit poemul tanka ca modalitate de exprimare poetică, dar am rugămintea să nu facem confuzii și astfel să oferim celorlalți informații eronate.