Aripa frântă

Imaginea este frumoasă, dar cred că în primul vers conține un cuvânt inutil din punct de vedere al informației. În poeziile inspirate de lirica niponă fiecare cuvânt trebuie bine cântărit deoarece ideal este să folosim cât mai puține cuvinte și ținând cont de acest deziderat nu are rost să folosim cuvinte care de fapt sugerează același lucru. În acest caz în primul vers aș renunța la cuvântul sus deoarece catargul sugerează înălțimea. Simplu pe un catarg cred că ar fi mai nimerit. Sugestie pentru primele trei versuri:

Pe un catarg
barza cu aripa frântă
privește-n zare

Înțeleg că versul scurtează are altă conotație implicând așteptarea, dar observația trebuie să fie cât mai naturală și în afară de asta în forma aceasta versul trei îl putem folosi ca pivot pentru următoarele două versuri

Pe un catarg
barza cu aripa frântă
privește-n zare…
pe marea-nvolburată
speranța a pierit


Oricum poemul mi se pare bun, ceea ce propun eu sunt doar sugestii care pot fi și ele îmbunătățite.

pentru analiza atentă a micropoemului.
Dar, cred că barza putea fi undeva și mai jos pe catarg, pe una din grinzile orizontale ce susțin pânzele. Însă numai de acolo, de sus, poate scruta până departe, adică privi foarte atent, marea.
Întotdeuna intervenția Dv.îmi lămurește câte un aspect la care poate nu m-am gândit ori nu l-am înțeles. Și pentru asta vă mulțumesc.

Cu cele mai bune gânduri

La îndemnul doamnei Magdalena Dale, încerc să mă lămuresc ce este aceea tanka și, din acest motiv, citesc tot ce a apare.

Imaginea din poemul de mai sus e lipsită de logică, după părerea mea. Încerc să argumentez:
- berzele nu se aventurează pe mare; nu știu exact ce traseu au spre "țările calde", dar nu cred că traversează Mediterana, ci o iau de-a lungul țărmului; e posibil să mă înșel, dar...
- nu îmi pot imagina cum a reușit o barză să-și rupă o aripă în mijlocul mării;
- catargul e vertical (așa reiese din expresia "sus pe..."), deci nava e în stare de funcționare; atunci de ce nu mai e nicio scăpare?

Aștept alte tanka, eu chiar vreau să învăț, inclusiv din pagina dvs.

Într-adevăr traseul berzelor spre Delta Nilului, și mult mai spre sud, este în cea mai mare parte pe deasupra uscatului. Dar tot trebuie să treacă Mediterana. O fac pe deasupra Bosforului, Dardanelelor sau Gibraltarului( a cărui lățime este de peste 20 Km)
Ceea ce am descris eu este, poate, o întâmplare mai puțin obișnuită. Oricum și cel ce scrie poezie încearcă să surprindă lucruri mai aparte
Să revenim la barză. I s-a acutizat vreo durere mai veche, se rupe de stol și se așează pe catargul unei corăbi. (Poate fi și una grecească, din antichitate, pentru că și Herodot scrie despre migrarea berzelor)
Cele două versuri de la sfârșit pot fi interpretate personal. Marea, cu învolburarea ei, este, să zicem, frământarea sufletească care poate fi atât a berzei cât și a autorului. De aceea tanka este o poezie de suflet, cu metafore care trimit poemul departe de realitate. Este un poem îndreptat spre interiorul ființei
Poemul Tanka nu se aseamănă cu haiku-ul în care realitatea este în direct. O tanka poate spune o poveste în care mirajul, trăirea, dragostea se împletesc într-o lumină deosebită
Din pagina mea nu puteți învăța prea multe. Sunt și eu la început. Sigur veți găsi și pe acest sait, în direct sau la Biblioteca virtuală, poeți de la care să învățați. Vă urez succes.

Așa cum am spus și la Constanța poemul tanka este eminamente un poem de dragoste. Eu când am citit poemul mi-am imaginat un bilețel scris de un îndrăgostit rănit poate de privirile sau gesturile reci ale doamnei căreia îi este adresat. Barza are aripa frântă, deci zborul inimii sale este frânt, totuși privește în zare pentru că așteaptă răspuns. Doamna răspunde cu următoarele versuri care exemplifică frământarea prin învolburarea mării. Dacă marea este învolburată, doamna respectivă probabil are îndoieli, frământări care au determinat-o să fie distantă și să rămână în acest fel pentru că speranța piere pentru barză în toată această frământare învolburată.

Poate este mai puțin obișnuit să vedem o barză pe catarg dar nu imposibil. Și în afară de asta poate tocmai acest lucru deosebit a atras atenția autorului și i-a învolburat imaginația.

În concluzie pornim de la observarea naturii și descoperim ceva ce corespunde cu starea noastră sufletească apoi transpunem în versuri. Pentru mine cuvântul de ordine în poemul tanka este sufletul. Dar asta ține de structura interioară a fiecăruia. Dar există kyoka (un poem tanka în care umorul fin este principalul personaj) și gogyoshi (poemul în cinci rânduri care nu ține seama de rigorile poemului tanka, dar este asimilat poemului tanka).

Mă bucur pentru interesul față de acest poem. Mie mi se pare că dă mai multă libertate autorului și este mai aproape de poezia europeană deoarece folosește figurile de stil cu care suntem obișnuiți. Nu se poate învăța decât citind foarte mult. La noi Vasile Smărăndescu este autorul meu preferat de tanka și Jules Cohn Botea autorul preferat de kyoka. Pe Vasile Smărăndescu îl găsești în biblioteca virtuală a site-ului. Cred că ai cartea lui Jules Cohn Botea. Nu am avut timp șl nici nu cred că voi avea ca să trec poemele dânsului kyoka în biblioteca virtuală. Dar niciodată să nu spui niciodată, cine știe, poate dacă interesul pentru acest poem va crește, voi încerca să selectez câteva poeme pentru biblioteca virtuală, măcar ca un punct de referință pentru cei ce nu au cartea dânsului.

Aștept poeme tanka și kyoka. Succes!