Acest text poate fi citit mai bine în revistă.
Mediu
Cartea domnului Viorel Darie, Povestiri creștine, apărută recent la editura InfoRapArt, ne poartă prin spații și timpuri diferite. Povestirile își au izvorul în fapte istorice de necontestat, dar și în fantezia autorului. Ele se constituie într-o pledoarie pentru frumusețea morală a unor oameni, a unor luptători pentru credință.
Seria celor cincisprezece povestiri începe cu Flăcări pe Nil. Credința în Iehova, a evreilor de pe un mic ostrov, îi face mai buni, mai receptivi la nevoile și suferințele altora, deosebindu-i de egiptenii politeiști de pe ostroavele vecine. Nu doar credința îi deosebea pe evrei de cei din jur, ci și modul lor de acțiune în numele acelei credințe. Astfel, fiii evreului Efrim îl salvează de la moarte pe Rameses, fiul bogatului egiptean Asenath, din ostrovul vecin, cu toate că acesta îi asuprea și nedreptățea pe cei de o lege cu ei. Doar după ani și ani, salvatorii sunt descoperiți de cel salvat. În felul acesta Iehova va mai avea un discipol, Rameses căsătorindu-se cu sora salvatorilor, iar evreii vor fi respectați de stăpânii lor egipteni. Această povestire parcă vestește porunca, de mai târziu, din Noul Testament: Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu pe voi” (Ioan 15, 12)
În alte povestiri autorul descrie activitatea de evanghelizare a unor urmași ai apostolilor din primul secol creștin (Manuscrisul Apostolului, Cetatea de lumină, Providența). În condiții grele datorate necunoașterii limbii ori de opunere a unor șefi de culte păgâne, vestitorii Nașterii și Învierii lui Iisus reușesc să-și ducă misiunea la bun sfârșit.
Câteva povestiri se referă la activitatea unor reformatori ai bisericii catolice din Evul mediu, începând cu misionarul valdenez Lucas și apoi cu adepții lui Calvin. Aceștia își dau chiar și viața pentru convingerile lor ce se opun obscurantismului și mercantlismului practicat de reprezentanții bisericii catolice din acele timpuri.( Frații de suferință, Mântuirea prin credință).
Sunt inserate în aceste povestiri și câteva episoade de iubire între tineri din confesiuni diferite. Cu toate piedicile puse de condițiile sociale, ori de apartenența la culte diferite, dragostea curată, acest dar divin, învinge. Învinge și în cazul în care protagoniștii sunt despărțiți de mari distanțe ori chiar de moarte.
În povestirile domnului Darie un loc aparte îl ocupă cele care vorbesc despre apropierea dintre om și natură. Smochinul răsplătește dragostea celui care l-a sădit și îngrijit, iar căprioarele, care au fost ajutate să supraviețuiască peste iarnă, îl răsplătesc pe binefăcătorul lor salvându-l de la o moarte sigură. Sunt aici prezente, dincolo de cuvinte, respectul și colaborarea dintre cei veniți pe lume în zile diferite ale Creației.
Autorul în cuvinte puține, dar cu măiestrie, descrie și mediul geografic unde au loc evenimente importante din unele comunități religioase, sau întâmplări din viața unor oameni simpli. Mi s-a părut remarcabilă o descriere a naturii: Un vânt liniștit, abia perceptibil răcorea vastele întinderi ale uriașului Nil, făcând ca pe luciul său să călătorească valuri blânde, în rânduri multe, repetându-se la nesfârșit ...Dacă urcai dinspre fluviu malurile înalte, arse de soare, rămâneai uimit la vederea canalelor nenumărate prin care curgea apa purtând nămolul roditor sau în altă parte: cerul era mai mereu mohorât, cenușiu, învolburat de nori întunecați, ploile spălau mai tot timpul rada și punțile corăbiilor. Rar de tot, când norii părăseau portul, cerul devenea dintr-odată curat și strălucitor de albastru. Atunci fiecare suflet simțea un dor de libertate, de călătorie într-o lume
necunoscută...
Este o carte care se citește ușor, autorul parcă îndemnându-te să iei parte afectiv, alături de eroii săi, la acțiune.
Aceste povestiri, ce stârnesc interes, cu oameni implicați în evenimente care au devenit file de manual, i-ar ajuta, (de ce nu?), și pe elevii care învață istoria și, de multe ori, unele capitole, precum acelea privitoare la necesitatea , la un moment dat, a reformării bisericii, li se par aride și din această cauză le ocolesc în detrimentul informării lor intelectuale și educației morale.
Această carte, prin conținutul ei, poate fi considerată și o replică artistică la unele capitole dintr-o eventuală Istoria a religiilor.
065.654
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- nicolae tomescu
- Tip
- Articole
- Cuvinte
- 660
- Citire
- 4 min
- Actualizat
Cum sa citezi
nicolae tomescu. “Povestiri Crestine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2014/10/povestiri-crestineComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Felicitări autorului pentru apariția cărții și Dvs. pentru această prezentare!
Ideea de a scrie (rescrie) povestiri creștine este lăudabilă, pe unele chiar le-am citit aici și cred că acele episoade sunt prezentate cu farmec și lasă o urmă în gândul cititorului.
Ideea de a scrie (rescrie) povestiri creștine este lăudabilă, pe unele chiar le-am citit aici și cred că acele episoade sunt prezentate cu farmec și lasă o urmă în gândul cititorului.
0
VD
Bucuros și de aprecierea Florentinei-Loredana Dalian, scriitoarea pe care o citesc cu plăcere pe Agonia.ro, care aduce mult haz și inventivitate în tot ce scrie.
Dl. Nicolae Tomescu va fi bucuros de steluța acordata recenziei sale.
Cu respect,
Viorel Darie
Dl. Nicolae Tomescu va fi bucuros de steluța acordata recenziei sale.
Cu respect,
Viorel Darie
0
Dle Darie:
este mult exagerată afirmația Dv că sunt scriitor.
Da, am citit cu atenție "Povestiri creștine" și am înserat, în textul de mai sus, ceea ce mi s-a părut esențial
Cu aceiași atenție o să citesc și "Valdenzii din Piemont", carte ce ați binevoit a mi-o trimite
Doamnă Florentina-Loredana Dalian :
Vă mulțumesc pentru felicitări și pentru semnul ce face mai vizibil acest articol
Cu gânduri bune pentru amândoi
este mult exagerată afirmația Dv că sunt scriitor.
Da, am citit cu atenție "Povestiri creștine" și am înserat, în textul de mai sus, ceea ce mi s-a părut esențial
Cu aceiași atenție o să citesc și "Valdenzii din Piemont", carte ce ați binevoit a mi-o trimite
Doamnă Florentina-Loredana Dalian :
Vă mulțumesc pentru felicitări și pentru semnul ce face mai vizibil acest articol
Cu gânduri bune pentru amândoi
0
Distincție acordată
Când dau de-o candelă aprinsă
îi duc ulei
și om
care să o țină aprinsă
până ajung să revin
De-ar fi doar mesajul acesta
" Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu pe voi” (Ioan 15, 12)"
si tot ar merita să primesc cartea la adresa arcadepontice de pe gmail. Vorba colindului: Steaua sus răsare/ ca o Taină mare...
Prietenie recenzorului, felicitări autorului cu urarea: Doamne ajută!
0
Cred că și autorul este în asentimentul recenzorului: vă mulțumim pentru prietenie și pentru felicitări
0

Mulțumesc și pentru constantele citiri și observații ale domnului Nicolae Tomescu asupra postărilor mele. Cele mai multe capitole ale acestei cărți au fost postate pe site-ul Agonia.ro, altele urmează încă să fie postate. Dar dacă doriți să aveți tot textul cărții la un loc, puteți să-l descărcați de pe site-ul meu personal, așa cum rezultă din biografia autorului pe Agonia.ro.