Cină săracă

Primul haiku îmi amintește de un haiku scris de Kobayashi Issa în jurul anului 1800.

kumo no su ni tsuki sashikonde yoru no semi

on the moonlit spider web
an evening
cicada

pe pânza de păianjen luminată de lună
o seară
greier

Aceeași pânză de păianjen văzută în două moduri, dar în ambele haiku-uri singurătatea este sentimentul dominant. Yugen, fiorul poetic însoțește o observație simplă plină de semnificație. Când tăcerea este deplină un roi de funigei se zbat în plasa paingului. Poate fi neliniștea ce însoțește uneori hățișul gândurilor de toamnă.

Al doilea poem este un senryu, deci un tristih de forma unui haiku care poate fi umoristic, ironic, jucăuș. Nu este obligatoriu să aibă kigo, referință sezonală, dar kireji, pauza de sens, da. Al doilea poem îndeplinește aceste condiții. Tonul este ușor ironic amar cum este și gustul florii de ciulin. Ciulinul Laptelui (Silybum marianum), ciulinul Mariei sau armurariu, este o planta cu propietăți hepatoprotectoare, folosită ca remediu natural în bolile e ficat și nu numai.

Două poeme care țes firele nevăzute ale imaginației cititorului, ca o pânză de păianjen nevăzută ce leagă autorul de cititor.

În primul text am pornit de la faptul că toamna activitatea muștelor (hrana predilectă a paingului) se reduce, vântul aduce funigei și determină cina săracă.
La senryu nu am găsit o formulă mai potrivită pentru primul vers, dar am să mai caut.

Mulțumesc pentru vizită, te mai aștept.

Cu plăcerea lecturii
Ion