Poezie
Ultimul cart
1 min lectură·
Mediu
În cabine se sting luminile, mateloții preiau cârma visului.
Intru în cart, scrutez depărtarea până la zâmbetul tău.
Țintuit la proră devin sclav fără acte.
Gândurile pleacă în pelerinaj la templul din nisip.
Deasupra, luna cât roata de moară, a luat foc.
Tresar, propria-mi umbră nu mă ascultă:
înoată cu delfinii, urcă pe bord, gândurile nu se mai întorc.
Așezat comod pe luna din mare, bufonul lui Neptun râde:
din iubire ca de la groapă nimeni nu se mai întoarce.
011.136
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Rășinaru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Rășinaru. “Ultimul cart.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-rasinaru/poezie/14163538/ultimul-cartComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Este un poem meditativ, de iubire (și-a mării). Seamănă c-un cântec al marinarului, al animalului îndrăgostit, rupt de trupul social ce l-a lansat pe valuri departe. Are nostalgia iubitei sale... ca a unei... moarte pentru mult timp. Despărțirea îl costă pe bărbat mult.
0
