Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ultimul cart

1 min lectură·
Mediu
În cabine se sting luminile, mateloții preiau cârma visului.
Intru în cart, scrutez depărtarea până la zâmbetul tău.
Țintuit la proră devin sclav fără acte.
Gândurile pleacă în pelerinaj la templul din nisip.
Deasupra, luna cât roata de moară, a luat foc.
Tresar, propria-mi umbră nu mă ascultă:
înoată cu delfinii, urcă pe bord, gândurile nu se mai întorc.
Așezat comod pe luna din mare, bufonul lui Neptun râde:
din iubire ca de la groapă nimeni nu se mai întoarce.
011.136
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
80
Citire
1 min
Versuri
9
Actualizat

Cum sa citezi

Ion Rășinaru. “Ultimul cart.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-rasinaru/poezie/14163538/ultimul-cart

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@dragos-visanDVDragoș Vișan
Este un poem meditativ, de iubire (și-a mării). Seamănă c-un cântec al marinarului, al animalului îndrăgostit, rupt de trupul social ce l-a lansat pe valuri departe. Are nostalgia iubitei sale... ca a unei... moarte pentru mult timp. Despărțirea îl costă pe bărbat mult.
0