Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Uji-gawa

călătorie în „țara” ceaiului

3 min lectură·
Mediu

Dincolo de rîu
soarele apune
în culoarea arțarilor –
lîngă ceașca de ceai
plicul de la tine



Rațele mandarin
văluresc umbrele
frunzelor de toamnă –
privindu-le îmi dau seama
că sînt atît de singur



Pe rîul Uji
luminile nopții
se-aprind una cîte una –
doi pini și-au unit
ramurile




photo NobuHaru_zps4c6527d5.jpg


Imagine; Nobu Haru - cu acordul fotografului


Referințe

* Uji-gawa – rîul Uji – străbate orașul cu același nume care este situat în partea de sud-est a prefecturii Kyōto. Cu o istorie impresionantă acest oraș a fost printre primele din Japonia ce s-au lăudat cu o plantație de ceai. Chiar și în zilele noastre excelenta calitate a ceaiului din această zonă are o reputație deosebită. Povestea începe încă din perioada Heian (794-1185). Nobilimea din acele timpuri își ridica case de vacanță în această zonă. Familia Tsuen deschide o ceainărie care există și astăzi fiind cea mai veche ceainărie din Japonia, ridicată lîngă cel mai vechi pod, construit în 647 peste rîul Uji. Ceainăria este deschisă de atît de mult timp încît numele Tsuen are propria sa definiție în dicționar, „maestru al ceaiului care servește ceai pentru călătorii de pe rîul Uji.“ Istoria familiei Tsuen este și ea extrem de interesantă. Primul Tsuen a fost un samurai retras din activitate și stabilit în locul pe care există și astăzi ceainăria. Podul Uji era un obiectiv strategic important între orașele Nara și Kyōto, iar Tsuen Masahisa s-a angajat ca grănicer, servind în același timp ceai cald călătorilor ce făceau popas la el. 20 de ani mai tîrziu localitatea era prinsă în mijlocul unei bătălii între două clanuri adverse, Taira și Minamoto. Samuraiul s-a alăturat trupelor Minamoto, dar a pierdut lupta și conform codului de onoare și-a făcut harakiri alături de stăpînul său într-un templu din zonă. Familia Tsuen a supraviețuit și a continuat afacerea cu ceai într-o perioadă în care băutura devenea din ce în ce mai populară printre samurai și călugări. În prezent, magazinul construit în secolul al XVII-lea este condus de cea de-a 23-a și 24-a generație a familiei Tsuen. Primăvara, cînd cireșii sunt în floare, vara sau toamna cînd arțarii au coloritul în roșu aprins, bărcile cu turiști poposesc la ceainărie pentru o porție bună de ceai din sortimentele casei; Sencha, Gyokyro sau Hojicha, toate preparate prin vechea tehnică Matcha (este un tip de preparare a ceaiului verde care presupune uscarea și rîșnirea într-o pudră extrem de fină). Ceaiul poate fi băut chiar în salonul a cărui fereastră stă deschisă spre râul Uji alături de găluște tradiționale și alte preparate japoneze. La fel ca acum 850 de ani.
024280
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
428
Citire
3 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Cristina Rusu. “Uji-gawa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-rusu/poezie/14058265/uji-gawa

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@magdalena-daleMD
Distincție acordată
Magdalena Dale
Trei poeme tanka reușite. Este bine folosit pivotul. Mesajul curge de la un poem la altul ca într-o poveste despre singurătatea în fața unei cești de ceai, apoi orele nopții când doi pini își unesc ramurile. Îmi amintesc de samuraii care înaintea luptelor mergeau la ceremonia ceaiului și poate un ultim mesaj era uitat lângă ceașca de ceai după ce era citit, sau poate câteva versuri scrise înaintea unei lupte decisive uitate și ele lângă ceașca goală … Apoi umbrele care însoțesc singurătatea ca în final pe undele râului Uji, pe undele vieții luminile ca și speranțele să se aprindă pe rând pentru ca doi pini să-și unească ramurile. Frumos și sugestiv! Foarte interesante sunt și referințele.

Aprind un lampion pe undele râului Uji ca să-mi însoțească visele lângă ceașca de ceai...
0
@cristina-rusuCR
Cristina Rusu
Îți mulțumesc că te-ai oprit la aceste poeme și ai văzut povestea. Totul a pornit de la poză. Am învățat să îmi notez date despre poze, ele mă ajută la construirea tabloului. Despre Uji nu se vorbește mult pentru că este foarte aproape de Kyōto (el fiind strălucirea), dar este foarte vizitat mai ales primăvara, vara și toamna. Turiștii pot lua trenul și admira peisajul, sau bărcile puse la dispoziție pentru ei. De la jumătatea lunii iunie și pînă în august pot fi văzuți cormoranii care pescuiesc în rîul Uji-gawa. Dar dincolo de toate acestea, Uji este faimos pentru frumosul său Templu Byodo-in, ce oferă o priveliște rar întîlnită în Japonia. Venind către templu există prăvălii de ceai care-ți oferă șansa de a gusta subtilitățile diferitelor variante de ceai verde. Templul Byodo-in, adică Templu Păsării Phoenix a fost de fapt o vilă construită de Fujiwara-no-Michinaga (966-1024), cel mai puternic prim-ministru din perioada Heian. Abia în anul 1052 vila a fost convertită în templu.

În altă ordine de idei, ai dreptate că samuraii mergeau la ceremonia ceaiului înaintea luptelor. Apoi, erau îmbrăcați după un anumit ritual chiar de către soțiile lor. Era o mare onoare pentru soții ca să facă acest lucru. Îmbrăcămintea cu tot cu armură cîntărea zece kg. Povestea lui Tsuen Masahisa („fondatorul” primei ceainării) începe din perioada Heian (794-1185). El luptă pentru clanul Minamoto care era atunci sub conducerea lui Minamoto Yoshitomo (1123-1160, general al Japoniei), împotriva clanului foarte puternic Taira. Lupta lui nu a fost în zadar, pentru că fiul generalului, Minamoto Yoritomo (1147-1199), primul shogun al Japoniei, învinge clanul Taira în 1192.
Chiar înainte de a lucra la aceste poeme am terminat de citit o carte despre luptele dintre clanurile Minamoto și Taira. Foarte interesant, personajul central al cărții este Masako Minamoto (1157-1225), soția shogunului Minamoto Yoritomo. Această femeie, una dintre cele mai proeminente figuri feminine ale Japoniei, luptă cot la cot cu soțul ei împotriva clanului Taira. Alături de tatăl ei a adus îmbunătățiri codului samurailor, revizuindu-l complet, în timp ce soțul ei Yorimoto organiza shogunatul cu sediul la Kamakura. A rămas în istorie și sub numele de „Ama Shogun” sau „călugărița shogun” (a devenit călugăriță după moartea soțului ei). Discursul ei înflăcărat ținut în fața samurailor în 1221, cînd trupele trupele de la Kamakura au înfrînt oștenii împăratului Gotoba, alimentează și astăzi imaginația istoricilor și scriitorilor.

Interesantă este toată această istorie dacă e citită pe larg. Faptul că la scurt timp după ce am citit cartea am dat de această poză, care este făcută pe rîul Uji, unde și-a deschis prima ceainărie acest Tsuen Masahisa, nu poate fi întîmplător. Uneori mă întreb cum se potrivesc aceste lucruri.

Magda ești drăguță că ai venit și ai luminat această poveste. Sper să reușim împreună să apropiem mai multe inimi de acest segment nipon și de spiritul japonez.

cu drag, bia
0