Umbra pietrelor

Poemul de mai sus, compus cu ceva timp în urmă și pe care nu l-am postat pe Agonia, a fost în ton cu vremea de astăzi din Bucovina, unde mă aflu în această perioadă. Probabil de aceea am și fost tentat să îl fac public acum. L-am scris când eram în Japonia, inspirat direct de vizita la templul Ryoanji. Armonia grădinii de sub cerul plumburiu al iernii și faptul că din cele cincisprezece pietre doar paisprezece pot fi văzute simultan, indiferent din ce poziție le-am privi, mi-a oferit puțina inspirație din care au rezultat aceste versuri.
Vă mulțumesc foarte mult, doamnă Magdalena, pentru apreciere și sper ca și pe viitor să găsesc suficientă inspirație pentru poeme care să merite câte o privire aruncată asupra lor.

e frumos acest poem și îndeamnă la meditație. vîntul și piatra un contrast extrem de puternic. cine știe ce viteji samurai au călcat pe acele pietre în trecut. sau cine știe de unde au fost aduse pentru a completa frumusețea acelei grădini. au și ele povestea lor. foarte bine asociată iarna cu meditația. grădina de la Ryōan-ji este una dintre cele mai bune exemple de karesansui peisaj uscat, din Japonia. grădina Zen, în formă de dreptunghi are 15 pietre de mărimi diferite compuse în cinci grupe; un grup de cinci pietre, două grupuri de cîte trei, și două grupuri de două pietre. pietrele sunt înconjurate de pietriș alb, care este atent greblat în fiecare zi de călugări. această așezare a pietrelor reprezintă insule într-un ocean, în reprezentarea artei conceptuale moderne. pietrele sunt plasate în așa fel încît, de pe verandă nu se poate vedea întreaga compoziție. sunt aranjate așa cu un motiv spiritual, cînd cineva se uită la grădină din orice unghi (altele decât cele de mai sus), să se vadă doar paisprezece pietre. se spune că în mod tradițional doar prin atingerea iluminării cineva ar putea fi capabil să vadă și piatra a cincisprezecea.
poemul tău haiku se potrivește perfect cu stilul grădinii și cred că meditînd se poate vedea și ultima piatră. îmi place că ai folosit iarna ca anotimp. merge cu nisipul alb.

succes mai departe. bia

Dragă Bia,
Îți mulțumesc din inimă pentru aprecieri. Ryoanji a fost unul din cele câteva locuri din și de lângă Kyoto care m-au impresionat în mod special. Am vizitat templul la final de decembrie când, deși nu era zăpadă, vremea era totuși destul de rece. Ar fi fost interesant dacă aș fi reușit să ajung acolo într-o zi în care să fie efectiv și zăpadă. Poate data viitoare...

Constat cu bucurie că ai revenit pe Agonia. Ai un stil propriu de a scrie și a posta: în mai multe limbi.

După comentariile de mai sus, nu văd ce aș putea scrie altceva decât că aștept noi poeme.

Mulțumesc și aici pentru vizită și comentariu. Voi încerca, în măsura în care voi găsi timp și inspirație, să adaug poeme noi din când în când.