Madalina STATE

mironosițo râsul tău vuiește în palidul geam al clepsidrei chiar și atunci când prezentul își îmbracă țolul chiar și atunci fără frică aucune genul ceasului se intensifică devine

se surpă minuțios în acest capăt de vi(ce)s cele șapte capete de balaur drumuri deploaie aripi dintr-un interval în altul a chaque fois q'une tete tombe socoteala capetelor tenue il y a

quand ea -mi zicea mama, maman, ma mama cherie quand împreună inventam un nouveau dicționar on rigolaient ca niște puștoaice care fumează cuvinte pe ascuns greșit greșeală limba noastră jocul ? le

așa se simțea olga curajoasă și foarte singură en tête a tête cu mecanismul romanțios care o dată pornit o ajuta să evadeze împreună cu monștrii nu c-ar fi ademenită de dorința lor

îngeri alungiți într-o parte cu soarele sfiiciunii pe chip lungi văratice silabe umerii ei son sabre repose în locul coloanei vertebrale îngeri plictisiți de moarte nisipul vremii le

mănăstirile au închis devreme și azi ea privește peste gard călugării taie lemne seara e rece ea nu strigă nu plânge nu cerșește nu ar veni bine unei femmei avec sabre caută vreascuri

el are un delir de grandeur o ură ca o mirodenie exotica un miros altul o limbă scrisă direct cu ochii el râde atunci când nu ascultă cu nările unui animal la pândă freamătul nopții eu am

de paie speranțele noastre paie înnegrite și răpciugoase lacrimile anumitor fecioare clătesc dintre răni pe alese de paie bărbații noștrii cu mădularele în picioare ca niște arme oricând

aleargă Nadejda cu pletele încrucișate a superstion venise vestea mâinilor lui întoarse din exil uscate și îmbărtânite înstrăinate mâini care se întorc vântul poartă auriu subțirile aripi ale

fie!năzăririle le dau de pomană iar scobitura umerilor o țin solară până spre miezul nelinistii tale se va face cald acolo vei zâmbi întâi cu gândul apoi cu ochii iar daca ispita se va așeza

dezlegarea la noduri se face cu cinci minute înainte minuit pasăre cu pene smulse un scrib treaz în fiecare noapte în inima neagră a aripilor ei în inima neagră a dorinței d'animal

animalic roșesc oul gri al fricii dar un păcat nu vine niciodată singur mușcătură de gură de rai dintr-un colț de rai din soiul urzit pentru oameni limpede uitare peste pometele lunii alunec

mă pricepeam pe vremea aceea sub pantalonii de băiețoi purtam o fusta lungă cu poalele legate ca mamaia noricăi a mea era lumea epoca se înfierbânta pe pomeții si umerii mei când mergeam să-mi fie

nu te speria când te amesteci cu ceilalți vei purta apoi gustul acela ciudat de amărăciune si bucurie ambele de nestăpânit iar de aici se poate pleca oricând dacă asta îți dorești spunea

chicot de mătase drumul e tradus vrăjitoare ascunsă chiar în dreapta ochiului tău realitatea chiar în stânga ochiului tău de felină chiar în inima deschisă a surâsului până în visele

simplu simplu simplu șoapte de aur cos pe gura unui fost balaur liniștea roșește pasul ei zvelt l'uitarea în treacăt îi dă de mâncare sfârșitul zilei alunecă simplu simplu simplu șoapte de

frigul de iunie de liege zâmbetul căutat affiné între o ploaie și alta când eram petite fille îmi lipeam pielea pântecului de ușa rece a camerei iarna cum aici inima foaie albăstruie de rulat

oare toate aceste femei de ele neștiutoare plecarea lor cea îndelung exersată vor putea din rănile mele o alta grădină șoptesc regulile jocului sabotorului meu preferat doar așa îl pot

marusia avea curajul celei lăsate singură sau mai bine a celei lăsate în pace pacea marusiei e o armură nouă strălucitoare îmbrăcată peste blugi si haina de piele nici o fantomă nu-i mai dă

curge în zile ploioase lama lucioasă a lui martie realul nu mai poate fi trădat chiar si lupul din vis se aține pe margine bătălia zilei începe minutioasă larg se desfac aripile din

n-am încotro sunt aceea din aceasta sunt toate datele realității îmi amintesc de mine mi se zice cum că n-aș vrea să le văd privesc păsările aliniate ale tăcerilor ele sunt gata de

ce mai rămâne de făcut dans mon oraș de câte ori voi mai da târcoale cu ochii încercuiți cu negru limbului din ce în ce mai neascuns al iubirii aici dragostea nu-i permisă mi se spune ton

acum știu plecările se fac tot timpul iar rugăciunile devin plecări tăinuite eu vreau sa fiu ma madeleine à moi gustul care-mi hotărăște plecările dar cuvintele franjuri fotoliul

las durerea comme une vagabonde să treacă prin mine ea îngână une vieille chansonette ma pauvre cu buzele ei roșii cu ghetele ei roșii nu-i spun nimic nu o privesc se oglindește de una