ucenicie la fierar

mănăstirile au închis devreme și azi ea privește peste gard călugării taie lemne seara e rece ea nu strigă nu plânge nu cerșește nu ar veni bine unei femmei avec sabre caută vreascuri printe neînțelegeri cele trecute si cele vii cele pentru plictis și cele pour la joie de vivre un fel de timp țesut cu ochiuri de apă acoperă aproapele mănăstirii dar voalul ei rămâne luciul armei ea nu plânge din cer cad doara lacrimi neconvenționale o numeau poupée o numeau isteria lor blazată marionetă cu piele de porțelan pe atunci toți o sfătuiau să creadă gardul mănăstirii era parte jocul de-a iubirea aussi depuis je me suis inventé cette fine epée totul devine din ce în ce mai limpede până și atunci câns speli vase, vorba parizanului