Luculescu Veronica-Simona

îți amintesc de mine ca și cum aș sparge semințe ...interesant! nu am,deocamdată, amintiri pe care să le doresc, despre o iubire nesfârșită, dureros de ...adevărată! îți iubesc

Dulce venin Iubitul meu... te-a mușcat,vreodată,un șarpe de inimă pe mine...nu ar apuca Și,știi de ce,dragule? ...pentru că mi-e teamă a-l apropia de ceea ce eu numesc infinită,dragostea

Aștept Aștept... de cand am ,oare,atâta timp? și nu-l mai zoresc, nu mai gonesc cu sufletul la gură, îmi privesc doar inima, umblând hai-hui de-a lungul drumului. Aștept... frigul îmi

Credeam că-ți poate spune si altcineva că primăvara caișii bat la porțile raiului și cern către cer ninsoare de petale, să o preschimbe el în fulguială de dor pentru o iarnă întreagă. Azi am

N-am să mai număr de câte ori și-n câte ramuri cu flori ai să-mi desenezi ochii iar lor, am să le spun doar, că nu-mi trebuie bani, plată să mi-i închidă, am curaj să pășesc de-acum și pe

Odata ți-am dat s-asculți marea aceea albastră, spuneam multe pe-atunci și toate erau din sufletul meu sărat, întratât cât poate fi pe gustul tău tot ce poate dărui mai frumos către jumătatea

Prea multe vise spuse și frânte printre cuvinte prea reci și secate Sămânța de adevăr dispare din orice poveste ce nu mai are vreo șansă de a ajunge rod pe ramul către cerul unde

Știam că nu mai am timp deși mi-aș fi dorit să mai întârzie ...a venit vremea ultimei reprezentații Șterg de praf masca, dau un strop de culoare zâmbetului trist ce-a înghețat candva,

Dacă nu sunt sălbăticie atunci, de ce dansează în vis fânul cosit alaturi cu macii îmbujorați iar mirosul de brad topește zăpada din tâmple când spre înalt palpită ? Dacă nu sunt

Ultima dată a calendarului, Ultimul strigăt din Ultimul cântec amuțit în Ultima șoaptă. Ultima carte de joc roasă pe la colțuri, alunecând pe-o margine a mesei rotunde. Ultima floare

Câteodată, în miez de noapte, mă trezește o adiere domoală, un cântec știut ce murmură-n șoapte. Înclin s-o alung,răsuflarea îmi țin mai mult...intr-o doară, iar pieptul-apăs, auzul în van mă

Eu, altfel nu știam să iubesc decât cu toata viața din mine clocotind înafară, cu toată uimirea și naivitatea jucând în două palme întinse, în doi ochi strălucind din adâncuri. Ca un izvor de

Știu ca sunt doar o străina, diabolic de însigurată și patetic de tristă ...uneori. Te întreb doar, m-ai putea iubi ? ...atunci când sufletul mi-e gol, ars de rugaciuni stinse și amintiri

Așadar, a venit iar toamna... Sufletul mi-e castaniu, ca intotdeauna, inima, nițel mai pistruie, cerul mi-e verde, pământul albastru și linistit, chiar cuminte sub pașii mei adanci. Privirea

Când am să-nțeleg că ar trebui să iau în glumă sobrietatea ruginie a frunzelor de castan, și să-mi fac din ele, în joacă, culcuș. De mi-ar fi ușor numai, să-mi părăsesc puful zburlit pentru

Cuib de randunica atins de blestemul pustiului din frunzele de toamna. Elipsa de suflet repetand miracolul nasterii din pamantul inflorit primavaratic. Amorsa de iubire pentru fiecare graunte

Falsa supozitie... Genunchii mi s-au inmuiat, Pe motivul contuziei forte, Aplicata de capcana vorbelor tale. Alta era cauza Pentru care s-a manifestat, Sindromul de neuron motor, In forma sa

Scutură-te de mine când te doare strânsoarea aripilor deznadejdii că nu te pot păstra, nici în această lume. Am să mă usuc, frunză-n vânt, și-am să mă pierd în marea de iluzii. Zidește-mă în

Ultima dată...a calendarului, Ultimul strigăt din Ultimul cântec amuțit în Ultima șoaptă... Ultima carte de joc, roasă pe la colțuri, alunecând pe marginea mesei rotunde... Ultima floare

Prea mulți nori s-au adunat, așa,dintr-o dată. Unde-i acum ploaia? Să stoarcă ea răspunsurile sau,poate,să scoată la suprafață acele adevăruri incontestabile, precum că:voința stă în om și în

Ne-agățăm de lumi paralele, ca de frunze căzătoare ...sau stele. Ironia soartei stă în prima vedere, părere,scăpată de sub control. E gol sufletul? Mi-am inchipuit doar că aș putea