Adevar sau eroare

Ne-agățăm de lumi paralele, ca de frunze căzătoare ...sau stele. Ironia soartei stă în prima vedere, părere,scăpată de sub control. E gol sufletul? Mi-am inchipuit doar că aș putea fi,vreodată,nimeni. Cineva nu ma lasă, de când m-am născut, sa uit. De-atunci mi-e drag, chiar dacă spun doar cuvinte, ce nu se-aseamănă cu strigătul dinlăuntru. Nu oricând,oricum,orice poate fi împlinit așa,dintr-odata. Timpul trece, uneori,se oprește într-un loc, o secundă, Si-atunci prinzi trenul, sau potul cel mare. Poți spune,mai degrabă, mi-am găsit locul. Atunci doar, știi că povestea nu se va termina, niciodată, asa,ca toate poveștile ...de viață ...de dragoste ...adevărate. ă