Jurnale

Credeam că-ți poate spune si altcineva că primăvara caișii bat la porțile raiului și cern către cer ninsoare de petale, să o preschimbe el în fulguială de dor pentru o iarnă întreagă. Azi am

LVLuculescu Veronica-Simona

0

1

N-am să mai număr de câte ori și-n câte ramuri cu flori ai să-mi desenezi ochii iar lor, am să le spun doar, că nu-mi trebuie bani, plată să mi-i închidă, am curaj să pășesc de-acum și pe

LVLuculescu Veronica-Simona

0

0

Știam că nu mai am timp deși mi-aș fi dorit să mai întârzie ...a venit vremea ultimei reprezentații Șterg de praf masca, dau un strop de culoare zâmbetului trist ce-a înghețat candva,

LVLuculescu Veronica-Simona

0

0

Dacă nu sunt sălbăticie atunci, de ce dansează în vis fânul cosit alaturi cu macii îmbujorați iar mirosul de brad topește zăpada din tâmple când spre înalt palpită ? Dacă nu sunt

LVLuculescu Veronica-Simona

0

0

Câteodată, în miez de noapte, mă trezește o adiere domoală, un cântec știut ce murmură-n șoapte. Înclin s-o alung,răsuflarea îmi țin mai mult...intr-o doară, iar pieptul-apăs, auzul în van mă

LVLuculescu Veronica-Simona

0

0

Când am să-nțeleg că ar trebui să iau în glumă sobrietatea ruginie a frunzelor de castan, și să-mi fac din ele, în joacă, culcuș. De mi-ar fi ușor numai, să-mi părăsesc puful zburlit pentru

LVLuculescu Veronica-Simona

0

3

Falsa supozitie... Genunchii mi s-au inmuiat, Pe motivul contuziei forte, Aplicata de capcana vorbelor tale. Alta era cauza Pentru care s-a manifestat, Sindromul de neuron motor, In forma sa

LVLuculescu Veronica-Simona

0

1

Nu-ți fie teamă lacrimă , alunecă pe obraz si alintă așa cum știi, tu doar. N-am să mă supăr de ești prea sărată, uneori, așa e gustul bucăților de suflet ce țin ploile deasupra mea. N-are

LVLuculescu Veronica-Simona

0

1

Scutură-te de mine când te doare strânsoarea aripilor deznadejdii că nu te pot păstra, nici în această lume. Am să mă usuc, frunză-n vânt, și-am să mă pierd în marea de iluzii. Zidește-mă în

LVLuculescu Veronica-Simona

0

0

Azi... noapte Am îmbrațișat îndelung necuprinsul, Săgeți de lumină ridicate în întuneric, Adormire tresărind în renaștere de-o clipă. Cât mi-era de dor să-ți aud cântecul, Să fiu eu trecând

LVLuculescu Veronica-Simona

0

1

Ne-agățăm de lumi paralele, ca de frunze căzătoare ...sau stele. Ironia soartei stă în prima vedere, părere,scăpată de sub control. E gol sufletul? Mi-am inchipuit doar că aș putea

LVLuculescu Veronica-Simona

0

0