e primăvară...cred

Credeam că-ți poate spune si altcineva că primăvara caișii bat la porțile raiului și cern către cer ninsoare de petale, să o preschimbe el în fulguială de dor pentru o iarnă întreagă. Azi am iubit un colț de soare, până la lacrimi. Vedeam că trecerea mea nu a lăsat urme pe zăpada proaspăt așternută. E ca și cum, de azi am învățat să iubesc, fără să-l aștept pe mâine să-mi arate ce...ar fi trebuit. E de-ajuns o clipă neașteptată, când ești al tău pe de-a-ntregul, chiar daca ai mângâiat neatinsul, ai plutit în necuprins si te-ai întors... căci o poți lua mereu de la-nceput.