A venit...vremea

Știam că nu mai am timp deși mi-aș fi dorit să mai întârzie ...a venit vremea ultimei reprezentații Șterg de praf masca, dau un strop de culoare zâmbetului trist ce-a înghețat candva, demult. Tu, suflete, ce mai aștepti? Ia-ți aripile din cui și vezi-ți de zbor! ...au spus ca se descurcă Inima cu ce-i văd ochii, Mâinile și picioarele cu ce le dă mintea de lucru, Restul nu va avea încotro și va intra, iar, în jocul ăsta absurd. Chiar, suflete, îți pusesei de gând să te pierzi de tot de te-ai înșirat la vedere pe toate tăvile și-n toate zilele? Măcar de-ai fi știut să te vinzi, să faci comerț nu compromisuri. Te-ai încapățânat să crezi că-ți vei spori lumina, poate așa a ...fost. Cine sunt eu să te judec? Promite-mi doar, caci ești ultimul în care mi-am salvat speranța, că-mi vei lăsa trei stropi de rouă ...în urmă. Eu am să mă prefac că-i apă vie și voi avea puterea de-a te urma oriunde vei pleca ...a venit vremea.