Lory Cristea

Nea Mircea e prietenul tatei, de-o viață-ntreagă. Sunt strâns legați, aproape ca siamezii, de-o droaie de aventuri prin Delta Dunării, sau aiurea, pe toate râurile di-mprejur, fiind nedespărțiți la

Îmi trec în cont o zi și încă una De parcă ar avea vreo-nsemnătate M-așez să scriu, cum fac întotdeauna La masa mea, aici mi-e libertate. Azi vreau sa scriu de pruncii nenăscuți În care

mă-ntreb câți ani au pietrele și devin la fel de mută ca ele pictându-le pe frunte ziua de ieri ca o renunțare de dragul culorilor vântul vine de niciunde aici stânca...dincolo nisip și

nu-mi mai pecetluiți voi buzele și nu-mi desenați inimi pe piept ,,ești prea tânără`` decrete date de frică din neputință de unde știți când m-am născut? vi s-au invinețit

Nu știu dacă e bine Să mergem la tropice Cum spui tu Să ne lepădăm hainele Acoperindu-ne doar cu nisip Poate ar fi mai frumos Să-ți iei culorile și pensulele Să-mi imbraci trupul cu

Motto: Adrian Paunescu - Colindul Ulciorului ,,Omar Khayyam mai duce dorul Femeilor de pe la hanuri, Ce fi-vor in curand ulciorul Menit a potoli elanuri`` Mitică duce dorul, rău Femeilor

Am venit devreme Pelerin singuratic, desculț La poarta ,,lacrimii pe obrazul timpului`` Șahul Iehan fumează dus pe gânduri Și eu mă furișez prin încăperi Mirosind a mosc și ambră de Arabia E ceasul

M-a luat în grijă miezul primăverii Și-mi tapetează soarele pe geamuri Iar fluturi albi, solemni ca grănicerii Fac de patrulă florilor din ramuri. Iau cu-mprumut din mai lumini profane Să-mi

Domn` Președinte, spune drept, Cât timp mă faci să mai aștept, Un drum întins, european? Te-ntreb ca simplu cetățean!

A cui sunt eu, de unde vin în lume, Și, mai ales, ce port pe sub veșmânt? Răspunsurile vin să se rezume Când se lipește trupu-mi de pământ. Și simt Geneza-n mine cum se scrie Prin oase, când

Coboară-mi somnul peste grija zilei Să nu mă-ncerce nici o nouă teamă Îngroapă-mi coasta-n clocotul argilei Și dă-mi contururi noi, de anagramă. Þi-am spus să nu mă cauți în mulțime Și nici

Trăind la fel lumina ne despică În două jumătăți perfect egale, Pe care clipa nu le mai explică Sculptându-le contururi în spirale. Se împletesc cuvinte, necuvinte În largi vitralii reflectând