Poezie
Descântec
1 min lectură·
Mediu
Cântă-mă, descântă-mă
Și din lume-adună-mă
Fulgeră-te peste mine
În coroană de lumine
Bate-te, toacă de lemn
Fă-te pentru mine semn
Curge-te, pârâu de foc
Strânge-mă peste mijloc
Înflorește-te păgân
Verde, chiar la mine-n sân
Fă-te lacăt pe la porți
Și mă-ncuie...dacă poți
063.070
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 42
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Lory Cristea. “Descântec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lory-cristea/poezie/122473/descantecComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
frumoasa cantare ce cheama iubirea sa-ti mangaie portile.ca de obicei stilul tau jucaus isi face simtita prezenta.apoi nu lipsesc sensurile ascunse-ntr-un cantec ce poate face ziua sa zboare.
0
am cantat de dimineata
ca era urat si ceata
cantec dac-a auzit
ceata, zau, s-a risipit :)
multam de trecere, Marius, sa-ti fie ziua frumoasa.
drag - Lory
ca era urat si ceata
cantec dac-a auzit
ceata, zau, s-a risipit :)
multam de trecere, Marius, sa-ti fie ziua frumoasa.
drag - Lory
0
EI
Sa ma ierti daca revin insistent la ori ce poezie a ta cu diminutivul de regina.Nu este cum pare un gest de magulire,
ci o vorba de taina a unui muritor umil care te vede deja
ocupind tronul lui Nichita in imparatia vorbelor soptite.
Acum cind lumrea culturala romaneasca e un loc trist,cind nu mai avem capodopere si nici nu mai exista o vointa intuitiva in asezarea ei pe o temelie ferma,vad in tine ziditoarea de suflete in care caldura emana viata si speranta.Sint foarte multi in Agonia care scriu excelent dar emanatia ramine rece ca orice lucru tehnic bine executat,ermetizat in niste limite sigur determinate.
Ori poezia nu cera limite,este un spatiu in care exprimarea
este libera si doar efectul cenzurat.
La tine numai este vorba de uimire ci de un adinc respect
cu drag E.I.andreasi
ci o vorba de taina a unui muritor umil care te vede deja
ocupind tronul lui Nichita in imparatia vorbelor soptite.
Acum cind lumrea culturala romaneasca e un loc trist,cind nu mai avem capodopere si nici nu mai exista o vointa intuitiva in asezarea ei pe o temelie ferma,vad in tine ziditoarea de suflete in care caldura emana viata si speranta.Sint foarte multi in Agonia care scriu excelent dar emanatia ramine rece ca orice lucru tehnic bine executat,ermetizat in niste limite sigur determinate.
Ori poezia nu cera limite,este un spatiu in care exprimarea
este libera si doar efectul cenzurat.
La tine numai este vorba de uimire ci de un adinc respect
cu drag E.I.andreasi
0
D-le Enache, eu trebuie sa va cer iertare, pentru ca nu pot sa va raspund chiar de fiecare data, nu stiu cum:)....ar crede lumea ca eu chiar ma vad poet:), si nu ma vad, decat un adolescent, intr-un prag al vietii sale, azi scriu mult( si nu mereu bine), maine, cine stie care-mi va fi drumul. Va multumesc pentru trecere si dati-ma jos de pe treapta aceea:), nu sunt asa:)
drag - Lory
drag - Lory
0
dimineata de-ai cînta
ceața se va încrunta
și va spune: văleleu!
ea îmi cîntă să mor eu...
cu \"ochii deschiși\" pe aici
ceața se va încrunta
și va spune: văleleu!
ea îmi cîntă să mor eu...
cu \"ochii deschiși\" pe aici
0
Radmila, multumesc de catren, pe-aici(pe site) e bine tot cu ochii deschisi sa fii .
Lory
Lory
0
