Poezie
Ca doi ocnași
1 min lectură·
Mediu
Pe care cai, prin care ploi,
Nu vezi că nu mai suntem doi?
De unde râu de unde drum,
Când totu-i prefăcut în scrum?
În care cer să mai cerșești,
Pământ, să ai, să te sădești?
Pe unde ochi, și care gură
Sărutul, respirând, ți-l fură?
Și dac-am fost la tot, părtași
Ne regăsim, ca doi ocnași
Săpând cărări necunoscute
În sarea lacrimii pierdute.
033.022
0
Am hotărît, noi, amîndoi
Ca, unde-i rîu, drum sau un țel,
Să ne mai agonim nițel...
Și unde-i cer fără de nori,
Pămîntul nu-ți mai dă fiori?
Pe care ochi și-a cărui gură
Nu-i mai găsești un iz de mură?
Și dacă am fi fost părtași,
Și primăvara iepurași...
Săpam coloane mari în stîncă
Ca doi ocnași...ce sîntem încă!
Foarte frumos Lorry, drag FLORR