Ligia Pârvulescu

Dana, m-a emoționat mult poemul tău. Cred în prietenie ca fiind mai presus de foarte multe alte lucruri și sentimente, tu și Lie mi-ați readus acest lucru în gând, si vă mulțumesc.
Mi-a plăcut mult finalul, pe care eu îl văd în strofă ultimă așa:

\"era nebun
la scurt timp s-a sinucis
credea în oameni
eu l-am învățat
îmi pare rău\"

dar asta e doar o părere a mea. Oricum, să nu-ți pară rău, sunt și oameni care merită, iar eu cred că e bine să crezi în oameni chiar dacă măcar unul din ei îți justifică încrederea. Pentru Lie, probabil acel om ai fost tu, și cu puțin noroc, și alții.
Mulțumesc pentru gândurile pe care mi le-ai stârnit astăzi.
Cu drag

da, raiul pe dos, dar treaba noastră e să uzurpăm locul lui dumnezeu, și să creăm \"pe șest\" specia uezenmud care să-i ia locul, doar că dumnezeu e circumspect, și ni-i îneacă până și pe acei copii ipotetici ai noii specii, în ape neclare, vomitate :) imaginea asta vrea să arate, și nu contează rasa acelei forme umanoide :)
E un text scris într-o stare de scârbă (o deprimare rezultată în urma citirii unei cărți de Houllebecq) și în grabă, e cumva neclar ca și apele de care vorbesc aici, dar îți mulțumesc pentru trecere și pentru efortul de a înțelege.

mulțam, mulțam :) fisurile pe care nu le-ai găsit aici, poate apar data viitoare, că doar nimeni nu-i perfect :) Te știu obiectiv, deci ce ai spus aici nu poate decât să mă bucure.

mot-a-mot ai dreptate, tremurul nu poate fi controlat, eu însă am vrut să exprim starea emoțională a persoanei. Nu mai schimb acum, dar o să revin asupra tuturor textelor mele peste ceva timp. O să mă mai gândesc, mulțumesc oricum, pentru sesizare :)

așa e, mă gândeam la altceva când am scris de imortalizări, pe urmă am renunțat și a rămas în text pentru că a scăpat, în graba recitirii :)...deci iese. Prima strofă eu o simt acolo.
Îmi pare bine că ți-a plăcut poemul, mulțumesc pentru semn.

nu are rost să detaliez și eu, s-a detaliat deja, și aș fi făcut-o și eu dacă aș fi putut să-ți las a treia stea, care ți-ar fi pus textul la recomandate.
Poate totuși o va face cineva, e un text deosebit.

ce plăcere, tu în vizită la mine :)

Acum, nu știu dacă tu ai mai fost prin Vamă, dar din păcate secțiunea rezervată nudiștilor, după căutările mele am constatat că nu există, și oricum, păcat că în Vamă, care era aproape exclusiv zonă nudistă, acum e exclusiv zonă textilistă...mă rog, asta e părerea mea. Deci ai și răspunsul, deci nu e interpretarea aia, e cealaltă :)

Da, îți înțeleg punctul de vedere, dar pentru mine pământul și lumea sunt lucruri complet diferite, eu folosesc noțiunea de pământ întotdeauna la sensul propriu...e un fix al meu :)...poate-mi trece :)

Fănușiene...iar ceva ce n-am citit, dar măcar nu mi-e greu să-mi recunosc neștiința :). Spui de simplitate, poate așa este, dar eu personal am scris ca de obicei și apoi am schimbat apoi doar aranjarea în pagină. Cred că e mai ușor de citit așa, e adevărat că se schimbă și ritmul...așa am simțit eu ieri marea, n-a fost intenționat :)

Mă bucură trecerea ta, și legat de experimentarea aceea la bibliotecă de care mi-ai zis mai demult, eu deocamdată prefer să scriu ce și cum simt...dar n-o să-ți uit sfatul de lectură de specialitate, pentru că e bun.
Mai treci, știi că cititul e reciproc :)

dacă nu-ți place Vama Veche și totuși ți-a plăcut textul meu, asta nu poate decât să mă bucure. La Vama Veche sau nu, marea este tot mare...
Mulțumesc de spuse.

acum ultima șoaptă e un pic mai cursivă...:)
E bine ca dorul de stare să nu treacă decât uneori...ca să avem la ce să visăm, mereu.
Mulțumesc de semn.

Ultimul vers rămâne, pentru că...este o cheie acolo, biblică oarecum :). Mulțumesc de semn și apreciere, Petruț.

de la mine, cu puține cuvinte, și totuși...
Dana, frumos poem, frumos gest.
Toate cele bune amandurora, cu drag

Cristina, rece dogoritor se nasc sentimentele filtrate de rațiune :). Îmi pare bine că ți-a plăcut.
Da, mai treci, eu te aștept.

cu aceste cuvinte ale tale de aici mi-ai trasat fin contururile sufletului la reintalnirea mea cu marea. Eu spun ca e suficient daca am spus atat...

Gelu, o veste minunată pentru mine, să aflu că poezia de calitate, cea pe care o faci tu, va apare în volum. Vin la lansare (dacă o să fiu în țară) și vreau și un volum.
Îți las aici un camp de stele



Cu drag,
Ligia

ca rezonanță poemul tău mi l-a readus puțin pe Păunescu (precizez că Păunescu îmi place mult). Desigur, diferențele există.
E frumoasă ideea morții infinite legată de lemnul finit...\"lumea așteaptă la infinit\" mi se pare un vers foarte sugestiv în acest context.
Am citit cu plăcere.

coperta arată foarte bine, iar despre cuprins, îmi știi demult părerea...Dacă o să fie o lansare ceva, mi-ar face plăcere să vin.
Cu drag,

m-am gândit dacă să las sau nu la sfârșit \"restul e viață\" și adevărul e că am fost nehotărâtă. Însă o opinie venită din partea ta are acea credibilitate și obiectivitate care să-mi răspândească nehotărârea: deci \"restul e viață\" iese.
Mulțumesc :)

Gelu, mulțumesc de spuse. Da, este femeia și trecerea ei prin anotimpurile sufletului. Și încă ceva sensuri.
Da, mai treci...știi că îți primesc cuvintele mereu cu aceeași obiectivitate cu care sunt scrise.

cum să nu remarc Dumnezeul mizantrop și leneș...așa este, altfel, nu ne făcea așa, și nu ne făcea să credem că ne-a uitat așa...

\"Dumnezeu are nevoie de o fărâmă din noi
ca să dea libertății asprimea vinului\"

ce bine că Dumnezeu nu va renunța la noi decât când se va plictisi să dea libertății aromă de om. Atunci...și nici atunci...