Poezie
Anunțul
1 min lectură·
Mediu
Iubito, mi-s dragi osemintele tale!
A venit în oraș un lemnar iscusit,
Dar lemn de sicrie cu greu se găsește,
Și nu am aflat un furnir potrivit.
Iubito, mai bine așteaptă!
Nu-i așa simplu cum pare.
Nu e totul pierdut, mai așteaptă!-
Am dat un anunț în ziare.
Știu că mai speri, că te doare-
Ei chiar acum mi-au vorbit
Că nu sunt păduri, totuși se moare:
Lumea așteaptă în șir infinit.
Cum, cine să vadă și cine să știe?
Moartea e-n criză, mi-au spus.
Din naștere ne comandă sicrie,
Și nu sunt copaci deajuns.
Să mergem în gară, aici e târziu;
Muribunzi amorezi saltimbanci.
Vagonul de tren e și el un sicriu-
Plătim la plecare doi franci.
023.623
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Mihalache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Mihalache. “Anunțul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/249366/anuntulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMPosibil să ai dreptate,poemul este scris în anul 1984, ai sesizat cu ușurință firul narativ.Pe vremea aceea poemul a fost considerat suficient de îndrăzneț, astăzi probabil este mult prea cuminte.Mulțumesc pentru citire și comentariu.
0
E frumoasă ideea morții infinite legată de lemnul finit...\"lumea așteaptă la infinit\" mi se pare un vers foarte sugestiv în acest context.
Am citit cu plăcere.