Mediu
de la o vreme îndemn oamenii la tăcere
așa cum mă ruga mama să nu mai iubesc crinii
tenebrele ei parfumate mâinile din care creșteau
semnele fricii
dincolo se aflau ceilalți
încruntată mama le planta liniștea în ghivece
din toate părțile se auzeau galopând spiritele mării
țipetele ei de groază adâncirea în osul perforat
al neputinței
și eu mirosindu-i mâinile printre buchete nesfârșite de crini
dacă am ieși de-aici am vedea cum se îneacă sufletele
îmi spunea înainte de somn
îi strângeam cu forță pumnii îi descântam în surdină
lovește în mine
lovește-mă până strivești petalele de inimă
până tace definitiv marea
nu mă auzea
își trecea lent degetele prin polenul morții
deasupra cerul devenea o criptă fără parfum
0105.760
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “parfumul crinilor de mare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/jurnal/249599/parfumul-crinilor-de-mareComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
cu aceste cuvinte ale tale de aici mi-ai trasat fin contururile sufletului la reintalnirea mea cu marea. Eu spun ca e suficient daca am spus atat...
0
Firele se țes dincolo de suprafața vizibilă a mării, a cuvintelor. E esențial felul în care întâlnești marea. Mulțumesc pt cum te-a atins poezia.
Ela
Ela
0
crinii au mare dar de a îmblânzi trecerea. cel mai miraculos dar al iubirii este că poate înfăptui peste și prin noi iertarea. și o dată cu iertarea vine, încetul cu încetul și împăcarea cu trecutul. îți mulțumesc ptr. poezie. Multă pace și iubire înspre tine!
cu drag,
cu drag,
0
Mulțumesc, acum multe lucruri scrise aici par comune. Va rămâne însă esența de crin. Cu tot ce înseamnă ea. Până la esență de poezie mai am de semănat niște liniște.
Ela
Ela
0
Dincolo de simbolistica foarte bogată, textul acesta transmite emoție. Ca și cum ar fi undeva, ascunsă în spatele cuvintelor care o rostesc. Da, am simțit până în străfunduri.
Doar două vorbe: purificare și katarsis. Mulțumesc.
Doar două vorbe: purificare și katarsis. Mulțumesc.
0
Gama emoțională este uneori greu de ascultat până la capăt, unii rămân la suprafață, alții percep un tumult, puțini cei ce trăiesc emoțiile înalte. Mulțumesc eu pentru ascultare.
Ela
Ela
0
Iarăși un poem mistic. Moartea cu parfum violent, cu flori albe în brațe.
Noi nu avem mare. Mă duc să-mi cumpăr un crin.
Noi nu avem mare. Mă duc să-mi cumpăr un crin.
0
\"Să nu iubești crinii\". Marea există, în interior, întotdeauna. Sau nu există. Tu o porți, altfel nu ai fi fost acum, aici. mulțumesc pentru lectură.
Ela
Ela
0
eu văd drumul, văd necesitatea finalului, a închiderii, pentru a prilejui nașterea. văd acel \"lovește în mine\" nu ca pe o neputință, ci ca pe rugămintea către celălalt de a-i prelua crucea. ca o iertare.
și tac.
și tac.
0
Da, așa e sensul acelui lovește în mine. Și așa este și îndemnul la tăcere. Fiindcă niciun drum nu începe și nu se temrină cu noi, ci cu cei mulți de dinaintea noastră, iar noi transmitem crucea, de avem cui. \"și așa mai departe\". Mulțumesc pt semn.
Ela
Ela
0
