cutia cu imagini

o minunata declaratie de dragoste, multa sensibilitate.

Probabil mai simplu ar fi să-nvățăm să iubim simplu precum și tu o faci, să acceptăm faptul că bunul Dumnezeu ne mângâie în permanență sufletul pentru ca aceste corpuri ale noastre să fie frumoase și luminoase în atingerea dimineții.
Iar dacă am putea afla cum sufletul se face trup iar trupul se face suflet, poate atunci chiar am putea umbla unul în celălalt precum într-o grădină.
Sublimă poezie, mi-a plăcut!
Încă o dată, la multi ani (pentru ieri) geamănule!

Cu drag,
Cristina T

Mulțumesc, Camelia și Cristina, pentru trecere și semn, mă bucur că v-a plăcut.

citesc cu o mare placere si uimire poezia ta, care, pe cat e de concentrata si profunda, parca pe atat de usor curge...

Mulțumesc mult, mă bucur de semnul tău de rezonanță.

nu are rost să detaliez și eu, s-a detaliat deja, și aș fi făcut-o și eu dacă aș fi putut să-ți las a treia stea, care ți-ar fi pus textul la recomandate.
Poate totuși o va face cineva, e un text deosebit.

... un text aparent fără umbră, al cărui suflu apropie cetitorul convertind cuvintele, stingherind cum clipirile de sub pielea subțiată ... fuga de realitate (părelnic desuetă) e doar prilej de transfigurare; toate mișcându-se odată cu viața, iar aceasta e sărbătoarea dinlăuntrul inimii când vrei să devii celălalt ... de vreme ce toate se termină sub semnul căderii se cuvine să iubim mai mult ... itinerar curgător dinspre realitate către semne, în care nu se caută agoniseala ci doar apropierea printre cuvinte ... frumos, frumos ... la bună veghere (și La mulți ani!, frumoși cu suflete calde aproape) :)

rafinament... în a stârni rezonanțe...nu mă pot stapâni și întreb: ce mai face Florin Caragiu? el spune:

\"toată viața am vrut să învăț
cum sufletul se face trup și trupul suflet
fără să înceteze să fie ce sunt\"

îmi plac imaginile contemplative, simplitatea simbolurilor, precum și detașarea frumos construită.
carnea nu poate fi suflet, dar poate fi însuflețită.
sufletul își poate ciopli contur într-un trup-oglindă, dar îi trebuie arta sculpturii.

imi plac poemele despre suflet, enigma ce asteapta de veacuri sa fie inteleasa. Eu cred ca sufletul se face in trup, inainte de el e ceva nemuritor dar nu e suflet, e mai mult de atat, e ceva de netradus in termeni omenesti, sau poa mai greu, eu am sa mai incerc sa-mi aflu datele subconstiente.

uneori plângi în somn cu o durere de piatră topită
care îmi strânge inima în colțul ochilor

versurile acestea ma duc spre cel ce il iubesc, cu toate fortele in extindere.

tristețea ta lasă peste cuvinte
o pânză în care soarele își țese razele

minunat, exact asa vad sufletul strabatind cerul, al nostru.

tu esti un nichita danilov fericit si cu speranta, florine!

Imagini din grădina sufletului în margini de cer. Frumos poem. O simplitate complexă.

Florin,
frumos... un poem reușit.
o părere: fără ultimele două strofe ..și fără \"din cutia cu imagini\"...încearcă. ce zici?...
cu prietenie,
p.parvescu

Nu pot sa zic altceva decat ca m-a fascinat aceasta poezie si ca mi-as dori sa pot iubi cum iubesc poetii(adce cum iubesti si tu)...Sincere aprecieri!

mult tuturor pentru cuvintele de încurajare și sfaturi.

Intre atatea stele cu raze galbene vin cu un fulg de pescarus, peste verbul \"am vrut\", din primul vers si-l fac \"mi-am dorit\" invelit de toate tacerile vointei mele...

multumesc frumos pt. fulg, mai cumpanim :) ... ma bucur ca ai trecut...

Florine, vad aici o declaratie impresionanta. Mi-a placut cel mai mult prima strofa, te adresezi direct, ceea ce e foarte bine si reusesti sa oferi un discurs coerent, emotionant pe alocuri.

felicitari

petre

eu cred ca aici ai balansul lui Tagore si aduni durerea iubitei ca un Garcia Lorca inmanusat

Mulțumesc pentru surpriza plăcută a trecerii pe aici, mă bucur că ai găsit ceva pe plac.

Mulțumesc mult pentru onoarea trecerii și semnul generos.

Florin Caragiu scrie \"doar\" poezii de dragoste..in fiecare femeie exista un Dumnezeu, asa cum Maria Dumnezeie \"ne naste\" in fiecare zi, prin copiii nostri! Si credeti-ma mai bine decat Florin nu stie nimeni!

Discurs poetic simplu izvorât dintr-un \"suflet\" curat într-un moment de \"singurătate\".
P.S. La mulți ani!

Cătălin: Ce să știu măi Cătăline, sincer îți spun, mai nimica... Cred vrei să spui că din punct de vedere mistic femeia se împlinește în chipul Maicii Domnului... Mulțumesc frumos pentru trecere...
Aurel: Mulțumesc pentru atenție, Aurel, mă bucură trecerea ta...

Multumesc frumos pentru trecere și semn... Cum să fii un nimeni, nici vorbă, pentru mine toți cititorii sunt importanți, nimeni nu e nimeni :) vizita ta e pt. mine o surpriză plăcută, mă bucur ți s-au părut cuvinte reale și mestecabile...

dintr-o suflare treci prin aceste rinduri
este de mirare cum se trece din suflet in trup,
necomplicata lirica ta, blinda , adinca

mirările tale sunt o feblețe a mea :) mă bucur de surpriză

\"toată viața am vrut să învăț
cum sufletul se face trup și trupul suflet
fără să înceteze să fie ce sunt\"

Imi cer scuze daca gresesc, dar mie imi pare ca sunt folosite alte cuvinte pentru a transmite ceea ce transmit cele mai frumoase versuri (au fost folosite ca sursa de inspiratie? ):

\"Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tânar, înfasurat în manta-mi \"

cu respect

mărturisesc că nu mi-au trecut prin cap aceste versuri când am compus acele versuri ce vizează o anume calitate a relației dintre suflet și trup ce se reflectă în comunicare. mulțumesc pentru trecere și legătura făcută.

Aici ai scris o poezie superbă!

stiu ca e un text la care s-a inchis de mult seria comentariilor, dar nu am putut sa nu las un semn aici :).
pentru ca modul in care au fost surprinse substantele este uimitor de sensibil... Discursul intim, dialogul acesta care pastreaza in sine toate starile, sentimentele eului cucereste pur si simpli cititorul... E aici o contopire, un amalgam dorit, asumat al fiintelor care iubesc. Se extinde starea aceasta tuturor celor ce si-au dorit vreodata sa invete acest mister al intrepatrunderii trup-suflet. se pleaca de la aceasta osmoza pentru ca apoi, imediat, in al doilea grupaj, sa aflam si raspunsul (pentru ca aici eul descifreaza misterul) - \"am putea atunci umbla unul în celălalt ca într-o grădină/și depărtarea ar fi la o lungime de respirație\"...
de aici inainte poemul devine imagine, viziune, proiectie a iubirii.
tonul de aici este unul sincer, intim, te duce spre visare, te face sa fii pe tine, cititor, \"personaj\", martor contemplarii eului. Imaginile sunt deosebite, comparatiile reusite si rotunde - \"uneori plângi în somn cu o durere de piatră topită\" (durerea asta de piatra topita este uimitor de puternica).
In fine, ma lungesc aici inutil. Tot ce vreau sa spun e ca acest poem surprinde, pentru mine, fireste, substanta poeziei, ceea ce cred eu ca se cere poeziei de azi - sugestie, imagine, sinceritate, viziune, sensibilitate :))
cu placerea lecturii,
alex