bucle

Am mangaiat cu ochiul buclele acestui poem si am ajuns pe strada ta Florin. Mereu e frumos pe aici.

un poem delicat, un tablou creionat cu soarele care \"face bucle în ceața lăptoasă\" prin strada care \"își ondulează intrările\".
un poem atins usor \"din capătul neîntâmplat al visului\", adancindu-ne, unul in altul, acolo unde \"numai Hristos poate să ne scoată vii\"
felicitari

cu stima, Cornel Ghica

Cunoașterea parțială ori presimțul cunoașterii adâncimii lacului te îndeamnă să te arunci în locuri afunde, unde simțurile sunt cotropite și spaima teînfășoară ca ața. Acestea sunt exerciții letale, să îmbraci haina străinuluzi și să te trezești gol pe fundul apei, ignorant și mândru.Este o pierdere de cunoștință și conștiință din care credința numai- salvează. Acestea sunt îmbrățișările cu alt scop decât iubirea aproapelui.

nu domnule Caragiu, cred ca Hristos e satul de atata prefacatorie, de atatea julituri, manjeli colorate si exercitii de moarte.

și aruncă în noi cu nori
din capătul neîntâmplat al visului

aceste 2 versuri sunt cautate, artificiale si o stiti bine. Aveti tendinta ca si multi altii de a construi poezia, pe un cadru fortat, biblic.

observ ca poeziile mai recent abunda de imagini sofisticate si mai putin imaginea de ansamblu, poezia ca o unica metafora

în primul rând mulțumesc tuturor.
Adriana, pentru lumina trecerii.
Cornel: pentru surprinderea unor constructii-cheie
Vasile: pentru dezvelirea substratului
Ioan: pentru parerea prieteneasca, desi pe langa text si simplista, respect totusi intentia si dorinta de simplitate, cu toate ca poezia nu e deloc complicata si exprima drama acestei adanciri reciproce, tectonica profunda a unei relatii care asteapta un sens care sa transfigureze neputinta si artificialul dinauntru si dinafara, tocmai din venirea lui Hristos ... care desi nu accepta prefacatoria vine dupa noi sa ne vindece in concretetea abisurilor sufletesti... cu respect, Florin

\"uneori ne azvârlim atât de adânc unul în altul
că numai Hristos poate să ne scoată vii\"

Am rezonat la aceste cuvinte inca de cand am citit poezia, dar abia acum, tot gandindu-ma la ele si la \"exercitiile de moarte\" las, in sfarsit, un semn - de recunoastere a adevarului, uneori foarte dureros, pe care il contin.

Mulțumesc, Elia, mă bucur că ai trecut pe aici.

florin,
f frumos, fiecare strofa poate fi un poem in sine, dar cel mai mult mi-a placut:oamenii se uita mirati la exercitiile noastre de moarte.este destul sa simplu sa exersam in fiecare zi moartea, sa facem simulari, ai incercat? trebuie putin antrenament, dar sa incepi sa te antrenezi la singuratate mai intai:)si dupa joaca asta va fi totul clar. te pup :)
mcm

Mulțumesc, Manuela... exersăm, cum nu? :)