Jurnal
ending program…don’t wait
1 min lectură·
Mediu
a trecut anul
și degeaba
tu îmi explici încontinuu
ca un psihiatru țicnit
îmi tot arăți pe ziduri
pete de pișat
spui că-s cerneluri în care vezi dragostea noastră
și plângi ca un țânc după jucăria stricată
dar eu
deslușesc în arabescul lichid
doar pistolul meu încărcat
atât de bucuros că te vede
așa că degeaba vii nopțile
să spargi geamuri
cu sticle prea pline și cuvinte prea goale
degeaba exhibi sentimente erecte
și intenții de schimbare a stării civile
sunt frigidă nu vezi
anii trec îngrămădiți ca niște cirezi jigărite
gestante douășpe luni
și-mi nasc doar trăiri malformate
te-am lăsat să te prealocuiești
să-ți umpli sertarele cu șosete murdare
și toaleta cu pești căzuți timpuriu din acvariu
ca niște fructe mari și necoapte
noaptea asta la geamul tău
cerul își îngroașă cerneala
burtos
ca o femeie gravidă
și în apele rupte
îmi naște extazul plecării
păstrează-l cadou
a trecut un an
și-n fiecare zi de atunci
diminețile îmi sunt orgasme coapte și roșii
care-mi înțeapă la perfecție inima –
singurul meu organ
sexual
0235013
0

o poezie verticală și iute la vorbă, în interiorul cuvintelor bine ascunsă-nostalgia, mi-a plăcut
PS: ce-aveți fraților cu pișatul cela? unde mă zgâiesc peste garduri în curțile agoniștilor numa\' de el dau, asta se pare că e ultima modă:))
salut