LMLidia Muraru
Verificat@lidia-muraru
„Ziua este de unică folosință!”
Profesie: Antreprenor. Adresa: România, Bihor, Oradea, str. Oneștilor nr.11, R29, ap.13. Publicate: Potopul Iubirii - 2004. Jurnal din India - 2006. Introducere în Hinduism - Dialog inter-religios, 2020. Cuvinte încolțite 2024. https://www.amazon.co.uk https://www.amazon.co.uk/Jurnal-din-India.../dp/B0DSCC6L1M https://www.amazon.co.uk/Potopul-Iubirii.../dp/B0DSGDMYQD https://www.amazon.co.uk/Cuvinte-%C3%AEncol.../dp/B0DS7SX3WD https://www.amazon.co.uk/Everest-Base-Camp.../dp/B0DS4RLF6L https://www.amazon.com/CULTURAL-MISSION.../dp/B0DR8X9PMG https://www.amazon.co.uk/ANTHROPOLOGY.../dp/B0DS8QW9QH https://www.amazon.co.uk/Introducere-%C3.../dp/B0DQY74NG Studii: - Jurnalism, Facultatea de Jurnalistica Lucian Blaga, Sibiu, România, 2007.…
De dimineață m-am așezat citind în pagina ta dar m-am întristat, m-am lăsat întristată de ”... fata nimănui” așa că, nocturn îmi iau revanșa când simt CUM înfloresc cireșii. Ludic te îmbrățișez poetic.
Pe textul:
„când înfloresc cireșii" de Ottilia Ardeleanu
despre plecări
despre absențe
despre singurătăți„
Monica, din singurătățile tale fără fund scoți aripi de porumbei, versuri care dor dar înalță adâncurile copleșindu-ne de nostalgii și închipuiri ale unui plod pe care-l regăsim în noi înșine. Mă fascinează precizia întoarcerii în trăiri familiare, consumate pe jumătate sau lăsate în fugă exact când cineva a întrerupt ... singurătatea nespusă pe nume.
Adaug firav încă puțină lumină ;)
Pe textul:
„O vară cu Rica" de Monica Mihaela Pop
RecomandatPe textul:
„urmare" de Lidia Muraru
Pe textul:
„gând" de Lidia Muraru
se înghesuie milioane de suflete.
drumul mătăsii în mine
se zbate doar să existe.”
Desigur, numele m-a atras și m-am lăsat citită printre rândurile tale. Dincolo de titlul care mi se pare genial, viu, mișcător am găsit idei biblice recunoscute cât și proiecții personale care așteaptă lipite, întregite poate chiar suflate să prindă viață din nou din amintiri și răstălmăciri trecute prin filtre proprii. Las un semn de recunoaștere care să-ți lumineze drumul de mătase a poeziei lidiene.
Pe textul:
„Rana care respiră" de Djamal Mahmoud
sufletului...”
Ottilia cât de mult spui în atât de puține cuvinte! Arta cuvântului, fascinația lui!
Și ”târâș în inima mea
împietrită...” aduce sunetul imaginației tale care spune-spune!
De ce să mă abțin, nu vreau să-mi las inima nesărutată de trăirile lecturii din pagina ta. Mulțumesc.
Pe textul:
„între dreptate cinste și omenie" de Ottilia Ardeleanu
până dispare” mi-a plăcut mult. Cineva nota că atunci când ne schimbăm singuri fără să ținem cont de instrucțiunile Originalului ne mutilăm. Da, avem nevoie ”de un pic de umbră” ca să atragă Lumina. Frumos, foarte frumos spus.
Pe textul:
„un pic de umbră " de Nuta Craciun
Pe textul:
„lanțurile de sub piele" de Nuta Craciun
RecomandatNuța, poate cosmetica la aceste cuvinte reabilitează conținutul. Textul întreg zguduie.
Pe textul:
„lanțurile de sub piele" de Nuta Craciun
RecomandatPe textul:
„joc" de Lidia Muraru
Pe textul:
„dărnicie" de Lidia Muraru
Îmi încordează trăirile analiza ta traversându-mi stările repetat. Cu toate că a fost un joc de moment, un episod pe care l-am prins în treacăt, cuvintele tale despre ceea ce am scris m-a întors să gust iar cu încordare momentul și, ghici, îl găsesc mai plăcut prin ochii tăi chiar. Mulțumesc că te-ai oprit, ai gustat, ai intrat în joc și iată, ai tensionat plăcut cuvintele. Pe curând!
Pe textul:
„joc" de Lidia Muraru
pe lângă toate bunurile de dat,
și pe el
tot în palmă l-am notat,
la intersecția liniilor vieții
care-mi prevesteau
că voi da totul.
nu am pe cine să iert
nici de ce,
în singurătate
dărnicia rămâne singura iubire
care se lipește de suflet
și te mai sărută
cu tălpile reci.
așa că am de dat
și dau
ultima iubire:
singurătatea la schimb
pentru
TINE.
Mulțumesc, Ottilia, pentru inspirație.
Pe textul:
„chestii de aruncat" de Ottilia Ardeleanu
uitasem lumina galbenă de semnalizare pe cuvintele tale despre care am notat anterior, m-am întors la timp.
Pe textul:
„Nuci în staniol" de Monica Mihaela Pop
Mi-au plăcut comparațiile-asocierile între: a. croitoria reală și probarea cuvintelor; b. despicatul lemnelor și cuvintele care ”adânc inima”, și, poate mai ales, c. nuci și bomboanele învelite în staniol. Un sentiment profund de nostalgie, de întoarcere la naivitatea jocului care te smulge salvându-te măcar temporar de realitate și o piruetă subtilă spre trecut să-l transformi prin arta cuvintelor într-un poem. Ți-a reușit. Frumos, adevărat și real! Mulțumim.
Pe textul:
„Nuci în staniol" de Monica Mihaela Pop
Pe textul:
„restanță" de Lidia Muraru
Pe textul:
„secret" de Lidia Muraru
Pe textul:
„secret" de Lidia Muraru
Pe textul:
„Sper ca 2026 să-mi vină pe picior! " de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„restanță" de Lidia Muraru