Poezii

ne pierdem uneori și în plină lumină, ne împiedicăm de umbrele lungi ce se înșiră în dreptul pașilor chiar atunci când obosim să mai împingem ziua de la spate, să n-o lăsăm să cadă pe noi să

LMLidia Muraru

0

0

Încalță-mi ziua și așează-mi piciorul pe ciobul de timp pierdut când nu eram lângă Tine și du-mă noaptea la ceasul când m-am uitat neîntors cu fața spre Tine. Lasă-mi ochii să geamă în

LMLidia Muraru

0

0

n-ai trup; e un fel de note minore născute în urechile timpului, un soi de atingere fără asemănare, este acel ceva-cineva care te pătrunde existând în interior, dintotdeauna, în cealaltă

LMLidia Muraru

0

0

am adăugat puțin diluant gândului tău, m-am temut să nu se așeze cât veșnicia și puțină culoare i-am dat era, din partea mea, prea întunecat. și o formă de sferă i-am croit, una care ajută

LMLidia Muraru

0

2

mă gândesc la tine și mă întreb dacă arde, de nu cumva cerul va curge într-un strop de lumină și-ți va aminti că exist sau de nu o notă minoră va crește cu rădăcinile în șoaptă rostindu-mi

LMLidia Muraru

0

0

Prin cerul de mai te privesc lăcrimând, sărutarea-ți de foc lasă urme pe creștet, ne întâlnim în lumina din noi și-n gândul hoinar mă iubești prea sălbatic. Prin cerul de dor te cuprind

LMLidia Muraru

0

0

acum doar nălucile au mai rămas să se plimbe pe drumul dintre noi ți-am spus să pleci la gestul pe care niciodată dar niciodată nu l-am iubit pe care tu în joacă l-ai pândit să-l scuipi ca

LMLidia Muraru

0

0

mi-e dor de tine și când ești aici, privirile noastre deschid căi largi când se recunosc, cuvintele devin gesturi și gesturile tăceri iar acum în suflet se rescriu mișcările, în cuget se

LMLidia Muraru

0

0

mi-am dăruit și soțul pe lângă toate bunurile de dat, și pe el tot în palmă l-am notat la intersecția liniilor vieții care-mi prevesteau că voi oferi totul. nu am pe cine să iert nici de

LMLidia Muraru

0

2

Când plec partea ascunsă din suflet rămâne să te privească îndelung prin ochiul inimii, singurul care nu mai răstoarnă imaginea. Când pleci rămâne plecarea precum parfumul care

LMLidia Muraru

0

4

Constat că îngerii ascultă de mine, i-am rugat să-ți taie calea când cobori să culegi cuvintele din pajiști albastre, deschise, largi și când, cu fragede gânduri, cuprinzi

LMLidia Muraru

0

0

îmi port trupul ca pe o chirie neplătită și ce bine este că în imaginar realitatea crește, precum un mușchi pe un trunchi de lemn, întotdeauna spre nord. pașii mă duc înapoi și aud ape

LMLidia Muraru

0

4

Am uitat unde am pus viitorul, îl înrămasem și-l atârnasem ca icoană ghemuindu-mi zilele oridecâteori mă furișam să-l privesc. Uneori descopăr că am uitat și prezentul, îl pusesem cu grijă

LMLidia Muraru

0

0

înaintez încet în sufletul tău. mi-ai spus să am grijă că inima ta zdrobită a fost și-i încă rănită, și doare, ți-e frică, doar la pasul pe jos desculț și pe vârfuri rezistă.

LMLidia Muraru

0

0

Doamne, nu-i așa că dacă alergăm grăbiți și fără țintă gonind în orice direcție, oricum și doar din voință proprie, alergarea ne duce nicăieri, fără destinație, nici folos și nu ajungem

LMLidia Muraru

0

6

tu ajuți brândușele să înflorească? le sufli în petale și doar atâta căldură le dai cât să se mire iar pleoapele să tresară și grăbite să culeagă din lumină, roz? tu scuturi

LMLidia Muraru

0

0

Te invit ca-n fiecare dimineață să-mi beau cafeaua cu tine, răsfățul matinal pe care-l aleg întotdeauna fără zahăr. Poți să taci cât vrei, voi ști să-ți ascult fiecare mișcare, te voi

LMLidia Muraru

0

0

Cuvântul are sânge și curgere. Din roșul aprins în lumea pustie se scrie cu grijă, încet, Cuvântul ce mișcă ce sparge, ridică din moarte la viață din iad înspre cer. Cuvântul,

LMLidia Muraru

0

0

Îmi trag pleoapele înăuntrul meu ca să te pot vedea, sorbindu-ți vibrația, respirația cu miros de mere necoapte și scorțișoară, gustul care ne hrănește din sunet, atingerea care-mi îmblânzește

LMLidia Muraru

0

4

Am început să-mi număr zilele notându-le prin fiecare întâlnire cu Tine. Jurnalul presărat cu pagini goale mă îmbie să te strig înapoi să-mi mușc din carne și viu sau mort să Te așez în

LMLidia Muraru

0

2

Frunzele îngenunchează răpuse de tremurul mâinilor care nu se mai pot atinge prin mănuși iar lacul și-a întins pielea de gheață și-a închis izvorul pentru o vreme nedeterminată și broaștelor

LMLidia Muraru

0

0

ți-am pus ochi ca prin lumina lor să poți citi pe dos imaginea întoarsă să scrii să rescrii până când mersul tău în cadență va prinde mirosul și auzul și gustul meu. ți-am dat

LMLidia Muraru

0

4