nesătul
nu mă mai satur să-ți spun, te iubesc, în o mie de forme: în dar în timp în cadoul simbol în atingerea fină în vorba de duh în gând în lumină nu mă mai pot însoți sunt totul în Tine iar Tu,
LMLidia Murarupe jumătate
îmi umblă gânduri cu bârfa mă zgâlțâie, mă tăvălesc, mă conving, mă constrâng să mă dau de-a tumba mi-au înfipt țepuș în ochiul stâng lăsându-mă pe jumătate orb pe totdeauna ”scoate-ți bârna din
LMLidia Muraruîn loc de gând
azi m-am așezat de tot în gândul tău cu permisiunea ta desigur și cu un zâmbet ca intrare mi-am luat noiane de trăiri le-am ordonat după intensitate iar pe raftul de jos al inimii am lăsat loc
LMLidia MuraruPâine
Doamne, de unde-mi vin gândurile acele cuvinte care-mi pătrund în carne și nu mă lasă până când nu le trimit lumii odată cu faptele știute pe de rost de când mi se zbat încheieturile și nu mă mai
LMLidia Murarucredință
Doamne, aș vrea ca pe oriunde trec să mergi înainte să-mi lași urmele să-mi înșiri semnele ca sigur să calc să-mi așez potrivit piciorul și niciodată să nu mai cad dar Tu aștepți să-mi ridic
LMLidia Muraruîn coada ochiului
mă privești te încrunți îndelung și pe furiș la mine chiar de mă întorc îți simt încă ochiul sfredelindu-mi istoria de la concepere la gândul că voi pleca este un fel de adio un iz de tristețe ce
LMLidia Muraruchitanță
socotește-mă vezi cât m-am cheltuit cât am mai rămas de când în pielea lumii te-am găsit ca din întâmplare pe marginea unei prăpăstii adânci și punte m-am făcut și cruce peste ape învolburatele
LMLidia Murarulehamite
nu mai scriu mi-e a lehamite să-mi pun gândurile în litere și să mă expun lăsându-le citite pe meridianele lumii și de nesăbuiți și proști care de o vreme se înmulțesc precum corbii la hoit ei
LMLidia Murarudecret
de azi tot albastrul să se întoarcă la casa lui cerul să-și dea culoarea înapoi și marea să înapoieze întinderea toată din azurul frământat în toate nuanțele infinitului și absolutului
LMLidia MuraruRost
S-a strâns tot cerul în ochiul tău albastru să mă înalți pe nestemate culmi, de mă arunc să mă culegi din aștri născându-mi gemeni de genuni. Ai prins luceafărul la sânul meu de piatră să mă
LMLidia Murarueternitate
există spațiul în care ne întâlnim acel punct din care pornește fiecare încotro poate acolo de unde întoarcerea învață să ia de la capăt atingerea ne regăsim când gândul ne strigă în acel răgaz în
LMLidia Muraruclipe
tăcerea plânge tu amesteci cafeaua cu lacrimile care nu mai spun nimic degetele se desprind doar să mai ridice toarta ceștii de pe care s-a prelins o picătură de lichid prea dulce mă privești
LMLidia Muraruinvitație
te-aș invita să împărțim secunda să mușc din ea cu gura plină iar tu să-mi torni pe jumătate veșnicia în căușul palmei stângi și-n dreapta împrumută-mi te rog îmbrățișarea care ni se
LMLidia MuraruÎntârziere
Cum, oare cum se face că ajungi tot prea târziu! Când te caut, tu pleci. Când vin, tu te duci. Când viața te-a cules din cioburi și te-a cusut cu lumină pasul meu deja se grăbea convins de gândul
LMLidia Murarubilet spre Lukla
voi urca din nou muntele și voi coborî, totodată, toate văgăunile proprii, respirația va cerși o secundă în plus mersul mai încet iar inima va urla să am milă de ea când pământul se va muta din
LMLidia Murarutăcut
mai bine un ciot de Cuvânt uscat decât o mare de vorbe dulci, alunecoase, mieroase, care întind capcane sufletului, mai bine un Cuvânt de mustrare, o privire strânsă sub gene decât un ocean de
LMLidia Muraruurme
am deschis spațiile arhivelor cărți creioane diplome și-un morman de tălpi împlântate adânc pe crusta veșniciei sufletului sunt urme mici desculțe firave un fel de sosuri cu arome de timp
LMLidia Muraruuitare
culeg umbrele pașilor din urma ta, le strâng în perechi, le fac mănunchiuri, aprob, împart, măsor talpa cu gândul și mă iau la trântă cu timpul scurs când pasul ți-a crescut iar ritmul, prea
LMLidia Murarunepământesc
iată un gând nepământesc, un soi de muzică ce își strânge aripile peste toate trăirile, un scâncet care deodată se oprește la zâmbetul unei tainice rugi și mă așteaptă între două lumi care se caută
LMLidia Murarupercepție
genunchii mă dor și-n suflet așchii de sticlă se sparg iar cuvintele ... orice cuvânt din gând devine incandescent și-mi arde ca un fitil orice mișcare a literelor ce devin conglomerate spărgându-se
LMLidia Murarucicatrice
aș vrea să îți ofer porția de zi preferată să îți promit muzica pe care doar tu o adori și tăcuți până la noapte să ne odihnim în doi să măsori liniștea ca pe lichidul ce-l poți turna încet picătură
LMLidia Murarudeșteptarea
este timpul ca personal să trezesc dimineața să-i pun ceasul să sune iar când gândul mă va îmboldi ziua să audă alarma faptelor bune să sară din ceas să zguduie vremea și să facă norii să curgă
LMLidia Murarucreștere
de ce n-aș crede că plecarea mea din privirile tale n-ar fi exact veriga-ultimă pe care o rup din întăritura tinereții de atunci când făceai acte extravagante ca să supraviețuiești neiubirii și de
LMLidia Muraruauto-respingere
mă gândesc la tine și mă întreb dacă nu cumva te arde sau dacă cerul meu va mai curge într-un strop de lumină să-ți amintească din nou că exist sau cumva o notă minoră să crească din
LMLidia Muraru