De ce
De mă întrebi de ce pe gânduri rămân când ceilalți mișună-n umbre, să știi că mă scutur de frig, de nopțile care-mi atârnă ca zdrențe de lut, de țărână și-mi face inima plumb și mă scurmă. De mă
LMLidia MuraruFiecare femeie
Fiecare femeie poartă o rochie roșie, nu în culoare ci în mersul ei sigur, elegant, drept, în pasul care-i aprinde sinele și-o face vizibilă din orice colț, în orice secundă chiar și din întunericul
LMLidia MuraruMai multă vară
Se scutură cerul, plânge-n culori plumburii, tu nu mai stai pentru mine nici nu mai vii și-mi scrii frunzele toate cu ochi ruginii pătate de frig și de moarte și pleci, te duci mai departe cu păsări
LMLidia MuraruPasăre de noapte
Te cocoți în fiecare seară pe vârful cel mai înalt al cerului și pândești luna ca să muști din ea perfect măsurând prin compasul timpului exact o felie, o zi de trăit pe partea cealaltă a lumii.
LMLidia MuraruPsalm
Găsește-mă te rog, dezgolește-mă de gânduri, dezbracă-mă pe nevăzute, așează-mă din nou pe rotocolul lumii și învârte-mă până când Polul Nord cu Polul Sud se ciocnesc. Prinde-mă încălzindu-mi
LMLidia MuraruExclusivitate
Sufletul tău e ca o coborâre în valea de crini când primăvara câmpurile înfloresc după secetă lungă, atunci când pământul crăpat se îmbibă cu rouă, cu aburii dimineții și fac să răsară din nou macii
LMLidia Muraruimaginație
îmi imaginez oameni cu sufletul la vedere fiindu-le carnea pe dinăuntru ascunsă în simțirile lor, (ființe umblătoare îmbrățișând cerul iar mersul fiecăruia ar rămâne profeția care se va
LMLidia Murarutaină
în inima ta se moare în liniște ca într-un sanctuar în care se îngroapă însăși pacea încet fără bocete fără jale fără doliu ca un fel de îngropare pentru semănat din care iese răsadul crește bobul
LMLidia MuraruGest
Cu un ciob de cuvânt am aruncat spre tine: am observat cum te întorci, te întrebi, te încrunți și mă privești zâmbind. Ochii tăi, acele pleoape atât de familiare nu uită niciodată să ierte, să
LMLidia Muraruvals
am să-ți umblu desculț din nou peste suflet și dacă vrei și de nu eu tot vin cu talpa sfrijită de colburi de tină vin să-ți aduc buchet de lumină și marea uitării pe clipele vechi s-o torn ca
LMLidia Murarurezidență
am să urc pe cuvintele proprii prin înălțimea lor până la inima ta ferindu-mi sufletul de teama inimii mele de acel zbucium care vine nu din frica de pământ ci de zboruri de zări prea înalte atât de
LMLidia Muraruîn măduva gândului
între ochii tăi se dezgolesc două creste, două valuri ale apelor tâmplelor învolburare de căderi, de sflederul rece înfipt adânc în cortexul prefrontal, acel ocean care crește ultimul și se
LMLidia Muraruclipă
sângerez este noul mod în care mai pot să respir mă trezesc ca dintr-un coșmar doar pe jumătate viu este felul în care-mi scuip peste lume anii și e zvâcnetul în care alerg să mai prind o clipă de
LMLidia Murarunesătul
nu mă mai satur să-ți spun, te iubesc, în o mie de forme: în dar în timp în cadoul simbol în atingerea fină în vorba de duh în gând în lumină nu mă mai pot însoți sunt totul în Tine iar Tu,
LMLidia Murarupe jumătate
îmi umblă gânduri cu bârfa mă zgâlțâie, mă tăvălesc, mă conving, mă constrâng să mă dau de-a tumba mi-au înfipt țepuș în ochiul stâng lăsându-mă pe jumătate orb pe totdeauna ”scoate-ți bârna din
LMLidia Muraruîn loc de gând
azi m-am așezat de tot în gândul tău cu permisiunea ta desigur și cu un zâmbet ca intrare mi-am luat noiane de trăiri le-am ordonat după intensitate iar pe raftul de jos al inimii am lăsat loc
LMLidia MuraruPâine
Doamne, de unde-mi vin gândurile acele cuvinte care-mi pătrund în carne și nu mă lasă până când nu le trimit lumii odată cu faptele știute pe de rost de când mi se zbat încheieturile și nu mă mai
LMLidia Murarucredință
Doamne, aș vrea ca pe oriunde trec să mergi înainte să-mi lași urmele să-mi înșiri semnele ca sigur să calc să-mi așez potrivit piciorul și niciodată să nu mai cad dar Tu aștepți să-mi ridic
LMLidia Muraruîn coada ochiului
mă privești te încrunți îndelung și pe furiș la mine chiar de mă întorc îți simt încă ochiul sfredelindu-mi istoria de la concepere la gândul că voi pleca este un fel de adio un iz de tristețe ce
LMLidia Muraruchitanță
socotește-mă vezi cât m-am cheltuit cât am mai rămas de când în pielea lumii te-am găsit ca din întâmplare pe marginea unei prăpăstii adânci și punte m-am făcut și cruce peste ape învolburatele
LMLidia Murarulehamite
nu mai scriu mi-e a lehamite să-mi pun gândurile în litere și să mă expun lăsându-le citite pe meridianele lumii și de nesăbuiți și proști care de o vreme se înmulțesc precum corbii la hoit ei
LMLidia Murarudecret
de azi tot albastrul să se întoarcă la casa lui cerul să-și dea culoarea înapoi și marea să înapoieze întinderea toată din azurul frământat în toate nuanțele infinitului și absolutului
LMLidia MuraruRost
S-a strâns tot cerul în ochiul tău albastru să mă înalți pe nestemate culmi, de mă arunc să mă culegi din aștri născându-mi gemeni de genuni. Ai prins luceafărul la sânul meu de piatră să mă
LMLidia Murarueternitate
există spațiul în care ne întâlnim acel punct din care pornește fiecare încotro poate acolo de unde întoarcerea învață să ia de la capăt atingerea ne regăsim când gândul ne strigă în acel răgaz în
LMLidia Muraru