exclusivitate
sufletul tău e ca o coborâre în valea de crini când primăvara câmpurile înfloresc după secetă lungă atunci când pământul crăpat se îmbibă cu rouă cu aburii dimineții ce fac să răsară din nou macii de
LMLidia Muraruimaginație
îmi imaginez oameni cu sufletul la vedere și carnea pe dinăuntru ascunsă în simțul lor ființe calde inteligente umblătoare îmbrățișând aerul la fiecare pas iar mersul l-am putea citi în fiecare ca
LMLidia Murarutaină
în inima ta se moare în liniște ca într-un sanctuar în care se îngroapă însăși pacea încet fără bocete fără jale fără doliu ca un fel de îngropare pentru semănat din care iese răsadul crește bobul
LMLidia MuraruGest
Cu un ciob de cuvânt am aruncat spre tine: am observat cum te întorci, te întrebi, te încrunți și mă privești zâmbind. Ochii tăi, acele pleoape atât de familiare nu uită niciodată să ierte, să
LMLidia Muraruvals
am să-ți umblu desculț din nou peste suflet și dacă vrei și de nu eu tot vin cu talpa sfrijită de colburi de tină vin să-ți aduc buchet de lumină și marea uitării pe clipele vechi s-o torn ca
LMLidia Murarurezidență
am să urc pe cuvintele proprii prin înălțimea lor până la inima ta ferindu-mi sufletul de teama inimii mele de acel zbucium care vine nu din frica de pământ ci de zboruri de zări prea înalte atât de
LMLidia Muraruîn măduva gândului
între ochii tăi se dezgolesc două creste, două valuri ale apelor tâmplelor învolburare de căderi, de sflederul rece înfipt adânc în cortexul prefrontal, acel ocean care crește ultimul și se
LMLidia Muraruclipă
sângerez este noul mod în care mai pot să respir mă trezesc ca dintr-un coșmar doar pe jumătate viu este felul în care-mi scuip peste lume anii și e zvâcnetul în care alerg să mai prind o clipă de
LMLidia Murarunesătul
nu mă mai satur să-ți spun, te iubesc, în o mie de forme: în dar în timp în cadoul simbol în atingerea fină în vorba de duh în gând în lumină nu mă mai pot însoți sunt totul în Tine iar Tu,
LMLidia Murarupe jumătate
îmi umblă gânduri cu bârfa mă zgâlțâie, mă tăvălesc, mă conving, mă constrâng să mă dau de-a tumba mi-au înfipt țepuș în ochiul stâng lăsându-mă pe jumătate orb pe totdeauna ”scoate-ți bârna din
LMLidia Muraruîn loc de gând
azi m-am așezat de tot în gândul tău cu permisiunea ta desigur și cu un zâmbet ca intrare mi-am luat noiane de trăiri le-am ordonat după intensitate iar pe raftul de jos al inimii am lăsat loc
LMLidia MuraruPâine
Doamne, de unde-mi vin gândurile acele cuvinte care-mi pătrund în carne și nu mă lasă până când nu le trimit lumii odată cu faptele știute pe de rost de când mi se zbat încheieturile și nu mă mai
LMLidia Murarucredință
Doamne, aș vrea ca pe oriunde trec să mergi înainte să-mi lași urmele să-mi înșiri semnele ca sigur să calc să-mi așez potrivit piciorul și niciodată să nu mai cad dar Tu aștepți să-mi ridic
LMLidia Muraruîn coada ochiului
mă privești te încrunți îndelung și pe furiș la mine chiar de mă întorc îți simt încă ochiul sfredelindu-mi istoria de la concepere la gândul că voi pleca este un fel de adio un iz de tristețe ce
LMLidia Muraruchitanță
socotește-mă vezi cât m-am cheltuit cât am mai rămas de când în pielea lumii te-am găsit ca din întâmplare pe marginea unei prăpăstii adânci și punte m-am făcut și cruce peste ape învolburatele
LMLidia Murarulehamite
nu mai scriu mi-e a lehamite să-mi pun gândurile în litere și să mă expun lăsându-le citite pe meridianele lumii și de nesăbuiți și proști care de o vreme se înmulțesc precum corbii la hoit ei
LMLidia Murarudecret
de azi tot albastrul să se întoarcă la casa lui cerul să-și dea culoarea înapoi și marea să înapoieze întinderea toată din azurul frământat în toate nuanțele infinitului și absolutului
LMLidia MuraruRost
S-a strâns tot cerul în ochiul tău albastru să mă înalți pe nestemate culmi, de mă arunc să mă culegi din aștri născându-mi gemeni de genuni. Ai prins luceafărul la sânul meu de piatră să mă
LMLidia Murarueternitate
există spațiul în care ne întâlnim acel punct din care pornește fiecare încotro poate acolo de unde întoarcerea învață să ia de la capăt atingerea ne regăsim când gândul ne strigă în acel răgaz în
LMLidia Muraruclipe
tăcerea plânge tu amesteci cafeaua cu lacrimile care nu mai spun nimic degetele se desprind doar să mai ridice toarta ceștii de pe care s-a prelins o picătură de lichid prea dulce mă privești
LMLidia Muraruinvitație
te-aș invita să împărțim secunda să mușc din ea cu gura plină iar tu să-mi torni pe jumătate veșnicia în căușul palmei stângi și-n dreapta împrumută-mi te rog îmbrățișarea care ni se
LMLidia MuraruÎntârziere
Cum, oare cum se face că ajungi tot prea târziu! Când te caut, tu pleci. Când vin, tu te duci. Când viața te-a cules din cioburi și te-a cusut cu lumină pasul meu deja se grăbea convins de gândul
LMLidia Murarubilet spre Lukla
voi urca din nou muntele și voi coborî, totodată, toate văgăunile proprii, respirația va cerși o secundă în plus mersul mai încet iar inima va urla să am milă de ea când pământul se va muta din
LMLidia Murarutăcut
mai bine un ciot de Cuvânt uscat decât o mare de vorbe dulci, alunecoase, mieroase, care întind capcane sufletului, mai bine un Cuvânt de mustrare, o privire strânsă sub gene decât un ocean de
LMLidia Muraru