Iris Barbulescu

Totul imi sta prins la doar o inchidere De ochi. Un intreg univers se zbate in panze de albastru. Rasete scrijelite intr-un infinit de masti Cuvinte lungi, duioase, straine urechilor

\"Îmi place să privesc marea...cineva îmi zicea acum mult timp ca semăn cu ea. Nici nu mai știu cați ani au trecut de atunci.\" Bătrâna se legăna încet pe balansoar, pe prispa casei, privind în gol

Si eu pot sa simt! Da! Iar gandul nu va sfasie doar pe voi! Chiar de strada mea-i pustie Si sufletu-mi batut de ploi! Si eu ma dor in dimineti! Vai Suflete, cum se mai vinde

Mă întrebam, În timp ce lacul El, lacul Se dezvăluia sec și visător În fața pleoapelor mele Închise... Mă întrebam De ce tăcerea frunzelor? Cruda resemnare Le călcam în

Abstract scrie numai Poetul ce a-ncercat Deja definirea de sine În proză și în sânge. Întinderea apelor reci, Impresionează numai pe-acel Pe care pictura, Uleioasă; crăpată entitate Îl

Închide-mă în ochi de mare Și șterge-ți apoi urma pașilor În mii de valuri. Îmbracă-mă în alge și pe valuri Trimite-mă departe Ofrandă celor fără lacrimi. Lasă-mă stâncă-ntr-un colț de mare Cu

Sunt iar in autobuz. Stau jos si soarele imi bate agasant in ochi. \"Da\'termina odata! Intr-o zi o sa iau in ac si iti fac de hac, sa vezi tu cine cui scoate ochii atunci!\" Ma aplec asupra

Vreau azi sa lenevesc, perne sub carnea-mi depravata Baldachine, pipa. Mult fum Importanta clipei si a hainelor cu firet de aur. Sa ma trezesc in ritmuri adormite, Sa se rada la inmormantarea

Despre ce sa scriu? Vers si cuvant Gand. Nu mai vreau sa dorm, Findca trezirea ma face copila. Fericirea, Este unduitor si la fel de tacut Prezenta. Ce e fericirea? Malul mari? Ochii

\"Circa mea pectora multa sunt suspiria De tua pulchritudine, que me ledunt misere.\" In pierderi In adancuri invatasem candva sa te gasesc Nestemata Blestemata copila. Rupta din mine Viata

Dacă mai stau mult în locul ăsta să mor de nu mă împușc. Nimic, da\' nimic, nu îmi aduce a mine. Totul pute, totul se zbate și eu, eu stau răstignită într-un picior peste viermuiala voastră.

Luminile de sub pod aminteau De dimineata nuntii lor... A nimanui, a tuturor Inima rece si uda! Neimplinita, veche, cruda Vrajba serilor de mai Amintirea... ultima dintre Cele ce urmau

\"Oh, I shall be there, for you, always, even when I am no more\" \"Vroiam sa iti spun o poveste, de fapt, de mult doresc sa te adorm noapte de noapte cu cate o poveste. Sa crezi in ele, sunt

Mă străduiesc atît să încap înteg universul Într-un cuvînt cît de mic Într-o imagine care să mă scutească de explicații. Contorsionez timpul ca să îl poți înțelege și tu Mă contorsionez pe

Mi-am cuibarit zilele in vise In piese de teatru Cu oameni vii, deosebiti. Eu in centrul lor desir Precum clapele clavirului, Cantecul zbatand al inimii. Un sunet desparte tacerea Intre

Imi lipeam sperantele de mainile tale Si cand mergeam in frig, pe strada Atarnau de tine; copii rasfatati. Ti-am scos cateva raze din priviri Si le-am pus intr-o vaza Acum zac intr-o

Nu, nu îmi place să mă gândesc Prea mult la tine Tind să cred că ești aievea Și iluzia devine mai Frumoasă abea Atunci. Și știu că la celălalt capăt De pernă Ma aștepți numai

Sforile întinse Precum păianjenii Din colțul odăii Rup din mine Câte o poveste. Un gând spus, E un gând pierdut. O idee devenită fapt E doar o infinitate Mai puțin De iubiri De

Privesc fascinata aceasta ultima scena. Deasupra ei cateva ramasite de sentimente Imbatate de prea multa atentie Joaca in rolurile indragostitilor. Insa sub scena, sub fatada cu

Dulce orbire Vălul de pe fața ta. În așteptarea mea de veacuri Rece și îndepărtată filozofie A vremii, În așteptarea mea Nu vroiam Să vii. Nu! Trebuia să mai rămân Înghețată Pe pielea mea de

Sfânta dispariție, Așa au zis, \"cel doborât de boală\" Cum se poate un sfânt sa moară?! Ignoranța, god!...și orbii! Tată... Nu am avut, Dar acum mă simt și mai goală Mai orfană, Dacă

Azi am terminat de scris în cărți de joc Stau la mal de nou, Îmi privesc răsăritul... Și, ah, Este exact ca în scenariul Gândit înainte Ca eu să fiu gândită De alte și alte

Om ingenuncheat Langa putred Ideal de viata Vie Deliranta, Visare A lumii. Culoarea Ce astazi te infasoara Este roasa De molii si Veacuri, De asteptare In

Îmi place atât, când dezgustat De carnea-mi, prea fierbinte Te blestemi în van. Îmi place atât, când roșii Þi-s ochii de la prea mult plâns, Doar minciuna ți-e sfetnic. Îmi place atât,