Poezie
Uitucul
Tragedia mea nescrisa
1 min lectură·
Mediu
Imi lipeam sperantele de mainile tale
Si cand mergeam in frig, pe strada
Atarnau de tine; copii rasfatati.
Ti-am scos cateva raze din priviri
Si le-am pus intr-o vaza
Acum zac intr-o baltoaca,
Raze umede, pentru-o inima impletita din paie.
Leg ate de tine si te-nvat sa zici
\"Da\" si \"Nu\".
Te mint ca sa-nveti minciuna
Ridic mainile la cer sa te invat asfintitul.
Uneori decupez cu o foarfeca imaginara
Bucati imaginare de aer,
Uneori uiti sa respiri si atunci iti
Ascund in buzunare cateva guri de aer proaspat.
Uneori cand prind aerul in palme
Mi-l lipesc de frunte si ma rog.
Sa mi te ia, iar tu ma strigi de la distanta.
Azi ai uitat sa mergi
Iar eu trebuie sa vin catre tine.
002.039
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iris Barbulescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Iris Barbulescu. “Uitucul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iris-barbulescu/poezie/165983/uituculComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.