Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Poarta

Partea I

4 min lectură·
Mediu
\"Oh, I shall be there, for you, always, even when I am no more\" \"Vroiam sa iti spun o poveste, de fapt, de mult doresc sa te adorm noapte de noapte cu cate o poveste. Sa crezi in ele, sunt unica realitate. Gandurile noastre ne creeaza realitatea\".. Cat ma bucur acum. Te vad, aproape dormind, intins pe patul verde, de catifea. Iau incet cafeaua aburinda, si pasesc catre tine. Deja respiratia iti e mult mai linistita, pleci de langa mine, catre o alta lume, in care nu mai am cum sa te apar, o lume in care sub fiecare pas se ascunde cate un abis. \"O sa incep astazi povestea, dragul meu, nu stiu cand o sa o termin...\" Stiu ca acum o sa ma asculti si o sa ma intelegi, mai bine decat atunci cand esti treaz..o sa accepti deplin ce iti spun, ...Ma asez pe fotoliul moale, langa tine, las cafeaua pe masa innegrita de trecerea timpului, si iti iau mana in mana mea. E atat de rece... Incep...simt cum povestirea mea isi rupe coarde din vise, sa poata canta la acest pian divin, coarda cu coarda, cuvant cu cuvant. \"Acum mult, mult timp,...cand oamenii inca mai credeau in zei si dragoni..cand inca se temeau de intoarcerea celor vechi de pe meleaguri de mult apuse, un tanar isi incepea calatoria vietii sale. Nu era bogat, ci dimpotriva. Straiele-i roase carpite si peticite fluturau in vantul parfumat al serii. Mantia ce odata fusese a tatalui sau, mai pastra inca ceva din demnitatea ce avsese odata, atarnand impunatoare de umerii slabi ai tanarului. Fata sa era un amalgam de trasaturi, caractere, frici inutile si cutezante,ambitie si umilinta. Nasul acvilin, ascutit ca al unei pasari de prada, buze subtiri, palide... Ochii care sclipeau vii, de o culoare neobisnuita -aproape albi- taiosi sub sprancenele adesea incruntate. Parul lung si onduat si-l tinea prins intr-o coada. Al sau corp pastra, trasaturile unui adolescent slabut, desirat. Dupa cu spuneam, sa nu mai pierd in descrieri, acest tanar se numea Narcis. Plecat de acasa, in cautarea unui adevar suprem, al unui eveniment care sa ii scoata din monotonia aceasta, din permanenta senzatie de foame, de nemultumire. Obisnuia sa doarma afara, alaturi de animale. Nu se temea de ele, iar ele ii respectau cutezanta. Urcand, anevoie, creasta unui munte se opri o clipa pentru a privi asfintitul. Soarele era rosu, imens scaladand intr-o caldura neobisnuita intreaga-i fiinta. Isi sterse fruntea si continua drumul. Ii era dor de casa, asa saracioasa cum era, de mama sa cu fata plina de riduri, niciodata suparata. Ii era dor de soarele primitor de acolo. Incepuse sa urasca peisajele stranii ale acestui tinut, unde pasii, nestiutori il adusesera. Era obosit, gasi un copac, cu radacinile mult iesite in afara, isi arunca mica traista la baza acestuia si privi in jur. La o aruncare de bat, aproape de varful muntelui se afla o micuta platfomra, in mijlocul careia trona o piatra imensa, de forma piramidala. Se indrepta catre acea zona. Observa ca iarba parea a fi arsa. Examina piatra, si observa in ea trei semne perfect identice si foarte adanc gravate intr-insa. Le pipai cu mana, nimic neobisnuit. Se gandi ca este vreo forma de idolatrizare a unei divintati preferate de cei ce locuiau prin imprejurimi, la poalele muntelui. Simtindu-se obosit, se duse inapoi la falnicul copac si adormi instantaneu, ascuns fiind intre radacinile sale. Un sunet ciudat, ca un murmur il trezi in toiul noptii. Isi ridica capul sa isi dea seama ce se petrece. Uimit, vazu imensa piatra plutind in aer, iar din cele trei semne gravate in ea, lumina tasnea. Se ridica, si temator se apropie de ea. Fascinat privi zborul, lina alunecare a pietrei in aer. Era atat de concentrat incat nici nu observa cele trei siluete care se aflau la baza pietrei. Trei siluete intunecate, in robe lungi care pareau a ascunde sub faldurile lor o intunecime inca si mai mare decat cea a catifelei din care erau facute. Murmurul venea de la cei trei ce incantau si astfel, pare-se sustineau grandioasa piatra in aer. Nici ei nu parura a-l observa...continuau sa incanteze Lepaca Lilith Ruach Badad Arioth Naamah Samalo Shed Opun Lilith Ama Naamah Samolo Shed Layil Naamah Rimog Arioth Lirochi Lilith Lepaca Lilith Ruach Naamah Samolo Shed Arioth Lirochi Lilith pana cand, una dintre acele ocultate fiinte isi intoarse capul si il observa pe Narcis. Narcis insa, parea intrat in transa, aproape dormind, inficosat si ademenit in acesi timp. Isi dadu seama de privirea calugarului in roba si, ingrozit facu un pas inapoi. Acum toti cei trei isi intorsesera privirea catre el, amenintator. Pana aici mi-a fost se gandi,..facand inca un pas in spate..\" Ah, cat de somn imi e..dragul meu, voi continua povestea maine ... Noapte buna!
053370
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
793
Citire
4 min
Actualizat

Cum sa citezi

Iris Barbulescu. “Poarta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iris-barbulescu/proza/105811/poarta

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

TD
Ticle Daniel
Nu sunt mare specialist in nimic, si nu poat sincer sa-ti dau un sfat constructiv mai ales acolo unde nu stiu daca trebuie dat vreun sfat.
\"Gandurile noastre ne creeaza realitatea, nu-i asa?\"..\".

Nu-mi place ca lasi loc de indoiala.Mai bine ai incerca sa-i dai o nota de adevar absolut.De aici incepe totul , eu cel putin m-am oprit la aceasta fraza si nu am putut da un contraargument sau sa fiu de acord.Iar reeditarea unei noi Sheherazade mi se pare o munca titanica.
0
@adina-batirAB
Adina Batîr
astept partea a doua cu sufletul la gura. parerea mea e ca faci bine ca lasi indoiala, suspansul a ceea ce urmeaza... :) e ca atunci cand urmaresti un film si dintr-o data intra reclame. in plus,
ce am citit pana acum imi aduce aminte de scrierile lui Carlos Cataneda - \"pleci de langa mine, catre o alta lume, in care nu mai am cum sa te apar, o lume in care sub fiecare pas se ascunde cate un abis.\" - nu stim daca cei doi vor intra in poveste sau nu... daca vor patrunde in lumea ireal-reala a visului, precum o face Castaneda in \"The art of dreaming\".
\"Oh, I shall be there, for you, always, even when I am no more\" - imi da intelesul existentei unei lumi paralele, fie ea si lumea de dincolo, cea a mortii, sau un alt univers. am auzit ca intr-o zi se creeaza o multime de astfel de universuri, in functie de deciziile pe care le luam. daca procedezi intr-un fel anume, se creeaza un alt plan in care procedezi altfel, astfel incat la sfarsitul unei zile.. iti dai seama! :) dar e putin cam SF.

mai astept, mai astept... :)
Imparateasa
0
@iris-barbulescuIB
Iris Barbulescu
Daniel, ai perfecta dreptate, intr-adevar. Trebuie o nota de certitudine. Am schimbat. :)
Adina, Castaneda, wow! El nu o poate intelege cu mintea sa rationala, este nevoie de starea acea de veghe pentru a descifra povestile ei :)..asa este...noi creeam, prin deciziile noastre noi si noi uiversuri. (asta ar trebui sa ne determine sa judecam mult mai atent deciziie noastre, cuvintele...stiind ca ele vor ramane impregnate pentru eternitate in noi lumi)
Multumesc mult mult!
Va mai astept, cu comentarii si la partea a doua :)
0
CN
Catalin N
Intradevar, realitatea si universul este iluzia a ce creem noi. Totusi, in loc sa discut parerile celor care ti-au comentat deja textul, ar trebui sa spun si eu ceva. Ce? Pai, in primul rand este foarte riguros scris. In al doilea rand, nu ar trebui sa te iei dupa parerea mea in ce priveste continutul, pentru ca intotdeauna am fost atras de vis, de ireal, de ce ar putea fi real, de propriile proiectii, dar totusi trebuie sa afirm cu adevarat ceva: textul este bun. Totusi m-a mirat putin decizia ta de a-l lasa pe cititor in \"suspans\".
0
@antal-adrianAA
Antal Adrian
Gandurile[visele, in unele cazuri] creeaza realitatea noastra, a fiecaruia... dar e greu cand incepi sa nu mai distingi intre realitatea ta si cea a lumii din jurul tau...
0