Texte în proză

Spaima-ngheață mintea și capul cade țeapăn în perna ce-l înghite. Atîta lumină nevie și-atîtea lumi necuprinse în cuvînt. O umbră adîncită în sine își rezeamă barba lungă de milenii în pieptul

IBIris Barbulescu

0

0

M-am săturat să îmi impui monștrii tăi, ca și cum ochii mei ar fi doar paravan între tine și lumea ta. Nu știu cine ești, însă știu că viziunea ta terifiantă îmi îngheață sîngele. Tu ești cel

IBIris Barbulescu

0

2

Mă străduiesc atît să încap înteg universul Într-un cuvînt cît de mic Într-o imagine care să mă scutească de explicații. Contorsionez timpul ca să îl poți înțelege și tu Mă contorsionez pe

IBIris Barbulescu

0

0

urmăresc trecerea secundelor ca pe un miracol nimic nu mă mai mira totuși aștept fericită așteptarea mă face să par înțeleaptă și așa trec zilele și orele eu schimbîndu-mi zilnic culoarea ochilor în

IBIris Barbulescu

0

0

et si tu n\'existais pas dis moi pourquoi j\'existerai... la asta ajunge sa se rezume. un sentiment, un drog...din ce in ce mai necesar din ce in ce mai putin simtit...o gramada de cuvinte ce vor sa

IBIris Barbulescu

0

0

Ma simt etern departe de tine, precum mana mea intinsa de capatul pamantului, mereu parca asteptand. Iar in timp ce te astept cu grija mi te aduc aminte...mai am putin si urlu fiecare trasatura a ta,

IBIris Barbulescu

0

0

Dacă mai stau mult în locul ăsta să mor de nu mă împușc. Nimic, da\' nimic, nu îmi aduce a mine. Totul pute, totul se zbate și eu, eu stau răstignită într-un picior peste viermuiala voastră.

IBIris Barbulescu

0

6

Nu veni! opreste-te in drum, cu-o mana-n par si alta-ntinsa ca dup-o himera. Nu veni! caci spinii gandurilor noastre ne vor manca si ultima suflare. Nu veni! nu mai am ce noi usi sa-ti deschid,

IBIris Barbulescu

0

0

Nu, nu mai stiu sa fiu om. Nu va lasati inselati de faptul ca respir inca; o fac din inertie, intr-o zi si asta se va opri. Atunci o sa ma blochez in mijlocul unei strazi pline cu alte statui

IBIris Barbulescu

0

1

Un cântec fad îmi conduce gândurile, le ordonează către cotloane mai întunecate, mai neștiute, iar pașii îmi urmează șirul lacrimilor. Oprindu-mă în mijlocul unui drum - orișicare drum- îmi plec

IBIris Barbulescu

0

1

Ma simt batrana. Respirata, citita, prafuita de pasi necalcati. Intinsa pe faianta, intr-o casa veche fara acoperis, o batrana sub o raza de soare rupta din apus; peste mine numai umbrele

IBIris Barbulescu

0

2

Imi privesc mana; uite: rauri, vieti de cuvinte se scurg intr-o parte, iar in cealalta, alba pielea urla sfarsitul povestii. Nu pot a grai mintea-mi in versuri! Le gravez insa in ochi, pe buze, cu

IBIris Barbulescu

0

5

\"Just to it again!\" uitarea si nevroza, analiza si psihoza..intre care isi intindea ea paienjenisul. Intre ce lumi se zbatea, nealegand nici un centru de gravitatie? Nesuferita era

IBIris Barbulescu

0

0

(Lilian Gish) M-am saturat de mine, de neputinta, de pasii numarati, de zilele cernute, dar cel mai mult si mai mult iubitule...mi s-a urat de tine! Pur si simplu! Nu mai vreau sa imi inhat iubirea

IBIris Barbulescu

0

3

-Poate...da, frumusetea...frumusetea realizarii, ingana absent -Realizarii a ce? -A nefiintei. Vorbea incet si lent, se departa de langa fereastra, inca tinand draperia grea in mana, sfasiind-o

IBIris Barbulescu

0

0

-Papusa de paie si nimic mai mult.Frumusete?! Ce stii tu despre frumusete? Te crezi salvata de-o masca! Josnic. gesticula violent lovind cu degetele-i fine clapele clavirului. -Si totusi toti

IBIris Barbulescu

0

0

Pleca de la “Teatru”. Avea pantofii din nou in picioare. Era abea dupa-amiaza. Nici un minut nu trecuse de cand intrase in scara blocului, si totusi ei i se paruse ca a petrecot acolo cel putin o zi.

IBIris Barbulescu

0

2

“Ma intreb oare ce a ales azi”, gandi Cristina. “Cate roluri, insa dupa ce realizezi ca diversitatea apartine iluziei, cand vezi ca de fapt numai unul…intotdeauna unul, niciodata doi. Atunci ce

IBIris Barbulescu

0

0

Deschise usa, incet, scartia tare si era veche. In mod straniu placuta pe care scria \"Teatru\" stralucea, noua in lumina aburilor. Usa se inchise in urma ei. Inainta tacuta pe coridorul

IBIris Barbulescu

0

0

-Nu, nu vroiam sa respir. De aia am tacut, multumit? -Nu. -Ce vrei sa iti mai zic? Era acolo, l-am vazut, in tocul usii, printre norii de fum, ma privea si radea. Am uitat sa respir, nu...nu am

IBIris Barbulescu

0

0

-Imi e scarba, nu inteleg, de ce trebuie sa stau in castel? Cand fratele meu e la lupta, cand isi risca viata acolo pe campul de batalie. Tipa ascutit Dagahild. -Femeile stau in casa, asa e

IBIris Barbulescu

0

1

Miroase a pamant, atat de puternic, atat de fermecator, aproape ca simt radacinile copacilor ridicandu-se in aer, negre de ani, verzi de viata ce se scurge prin ele, gri ca si eterul. Ma indrept

IBIris Barbulescu

0

3

\"Îmi place să privesc marea...cineva îmi zicea acum mult timp ca semăn cu ea. Nici nu mai știu cați ani au trecut de atunci.\" Bătrâna se legăna încet pe balansoar, pe prispa casei, privind în gol

IBIris Barbulescu

0

0

Intr-un cerc dureros ti-ai infipt ghearele in ceafa. Genunchii ii ai la piept. Gandul il ti strans in maini, nu il lasa sa te pacaleasca. Un cot sta in prelungirea ultimei seri petrecute

IBIris Barbulescu

0

0

Si totusi, icoanele nu ingenuncheaza niciodata, iar daca vor arde se vor deforma la fel ca mine, daca le innec cartonul isi va varsa culorile si isi va pierde limpezimea. M-am decis: nu vreau sa

IBIris Barbulescu

0

1

\"Îmi place să privesc marea...cineva îmi zicea acum mult timp ca semăn cu ea. Nici nu mai știu cați ani au trecut de atunci.\" Bătrâna se legăna încet pe balansoar, pe prispa casei, privind în

IBIris Barbulescu

0

8

\"Ce desparte nebunia de liniste?...Ce durere mai crunta decat fericirea?\" rosti Avalon. Se lasa pe spate privind tamp tavanul. Parul sau unsuros, aluneca in bucle incalcite, rezemat de

IBIris Barbulescu

0

0

Cand am deschis ochii era tacere. Frica disparuse, ori era atat de intensa incat devenisem una cu ea (..ca atunci cand urci un munte, atunci nu il mai vezi..atunci esti muntele, suferi si te temi

IBIris Barbulescu

0

0

\"Thought he knew the tricks of life Prowling in the dark He was a leader, malicious and violent His fame is covered with blood Now he\'s just a number, he lost all his power The king has lost

IBIris Barbulescu

0

3

\"The soul will rise beneath this mask\" Ma privesti zambind in aceasta dimineata. Eu insa privesc zambind soarele ce iti aluneca pe fata. Pastrand lunecarea usoara a zambetului pe buze, incepi

IBIris Barbulescu

0

7

\"Oh, I shall be there, for you, always, even when I am no more\" \"Vroiam sa iti spun o poveste, de fapt, de mult doresc sa te adorm noapte de noapte cu cate o poveste. Sa crezi in ele, sunt

IBIris Barbulescu

0

5

Ea catre El. Cand te priveam, da, cand te priveam...era un timp, dincolo de tine, dincolo de tot. Dincolo de carne si planset? Azi, dupa atata timp m-am impleticit de umbra insistenta a gandului

IBIris Barbulescu

0

0

Simte marea. Simte pasiunea si furia ce se ascunde sub catifeaua ei intunecată. Așa mi-ai spus. Acum, lângă malul ei. Fără tine, dar cu marea rămasă ca o obsesie dureroasă in suflet, mă

IBIris Barbulescu

0

0

Ieri am stat la masa, am avut o disputa apriga si niste invitati pe masura: Timpul - incerca sa imi atraga atentia schimbandu-si infatisarea cand in Napoleon, cand Giordano Bruno, sau mai stiu

IBIris Barbulescu

0

1

Ingenunchia in fata raului, raul lacrimilor lui, ingemanandu-se cu apa ce curgea in fata sa. Isi scufunda capul in apa, si inspira apa, ispira apa care ii intra dureros pe nari, indrepatandu-se

IBIris Barbulescu

0

5