Nu veni!

Nu veni! opreste-te in drum, cu-o mana-n par si alta-ntinsa ca dup-o himera. Nu veni! caci spinii gandurilor noastre ne vor manca si ultima suflare. Nu veni! nu mai am ce noi usi sa-ti deschid, numai pereti pictati cu clante. Nu veni! mi-s aripile rupte, rasucite, si zac in nestiire; Nu veni! pentru numele lui Dumnezeu, nu veni, nu mai veni, nu mai pasi, nu mai respira, nu mai fi tu, nu mai fi...nu! * Ce? Am zis eu Vreodata Ca oamenii Cred? Sau vad? Sau ating absolutul? Inteleg? Gresesti, tot ce am zis despre oameni este ca au puterea de a se opri cu o clipa inainte de distrugere, de a constata durerea, nefiinta, vidul...numai pentru ca apoi sa se dedea cu totul ei.