Proză
Nu veni!
1 min lectură·
Mediu
Nu veni! opreste-te in drum, cu-o mana-n par si alta-ntinsa ca dup-o himera.
Nu veni! caci spinii gandurilor noastre ne vor manca si ultima suflare.
Nu veni! nu mai am ce noi usi sa-ti deschid, numai pereti pictati cu clante.
Nu veni! mi-s aripile rupte, rasucite, si zac in nestiire;
Nu veni! pentru numele lui Dumnezeu, nu veni, nu mai veni, nu mai pasi, nu mai respira, nu mai fi tu, nu mai fi...nu!
*
Ce?
Am zis eu
Vreodata
Ca oamenii
Cred?
Sau vad?
Sau ating absolutul?
Inteleg?
Gresesti, tot ce am zis despre oameni este ca au puterea de a se opri cu o clipa inainte de distrugere, de a constata durerea, nefiinta, vidul...numai pentru ca apoi sa se dedea cu totul ei.
001.949
0