this love

et si tu n\'existais pas dis moi pourquoi j\'existerai... la asta ajunge sa se rezume. un sentiment, un drog...din ce in ce mai necesar din ce in ce mai putin simtit...o gramada de cuvinte ce vor sa raspunda unei singure intrebari...de as stii macar care e aia raportez totul la nimic si gandesc prea mult...tu uiti sa-mi zici ce ai gandit sau visat, dimineata e goala (nu nuda...ci doar ca un vid...) tacerile au ajuns sa ma zgaraie pe creier. ma simt complice la o crima neinfaptuita; am ucis iubirea? era ea vie...ca sa am ce ucide? orice citeste aceste randuri ma va cataloga...insa oricine ar fi trecut prin ce am trecut, facut ce am facut...cum m-ar cataloga? ce am facut? nimic. ce nu am facut? prea multe am fost o carte proasta, deschisa, citita pe diagonala...ai prins ideea, substratul nu te intereseaza...aia doi la final raman fericiti pana cand el se sinucide si ea ajunge la 9...dar aia e alta carte..niciodata deschisa, ca o vertebra a spatelui meu imperfect...in care degetele voastre butucanoase se opintesc in orice gest de prietenie. ma dezgustati atat de tare incat dezgustul luat cu algocamin e 10x dulceata mierii...de ce zic asta? pentru ca nu merita sa o zic, pentru oricum mi-am capatat un statut care imi permite sa fac/zic/gandesc ce vreau. ascult \"siren of the woods\" nu as putea zice ca ma deprima...cand sunt trista urasc cantecele fericite...cand sunt fericita iubesc cantecele triste...e un fel de stare de \"sac sac..tu esti deprimat si eu nu, tu zdrangani anemic la o chitara sterpelita de undeva si eu NU!\" iar acum...intr-o culme a deprimarii sunt ceva in genu \"prietene de pahar...inc-o picatura de absint la doamna inecata si la mine\" am idealizat iubirea...daca as trai-o dupa principiile mele as ramane singura...o traiesc dupa ale voastre, mi-e scarba de ea si tot singura o sa raman...it all ends with a short bad fuck...a ticket home, some smoke...the promise of tomorrow si o greata teribila ce tine locul fluturasilor din \"burta\". candva as fi sarutat urma pasilor lui...acum observ doar ca pe fiecare coltisor al umbrei lui ma regasesc din ce in ce mai insipida eu. o sa scutesc totul cu un glonte...pe care mi-l voi plati. la un zid deja murdar...o pata de culoare...oricum viata mea va ramane revertebratia unei impuscaturi...chit ca va fi cea de la tampla mea...