Bu-cur-ești

Dacă mai stau mult în locul ăsta să mor de nu mă împușc. Nimic, da\' nimic, nu îmi aduce a mine. Totul pute, totul se zbate și eu, eu stau răstignită într-un picior peste viermuiala voastră. Doamne cît vreau să sparg ușa asta anti-furt! Să piară toți, să încep din nou să simt. În locul ăsta toți își țin respirația...o păstrează pînă cînd devine atît de îmbacsită încît se îmbracă în ea. Ãștia nu sunt oameni...sunt un fel de memorii ce se perindă prin viața nou-născuților, înșelîndu-i cu venin de nostalgie. Plec în căutarea unui loc fără amintiri, în care zgomotul e surd și cerul limitat. Plec în cautarea locului în care haine îmi sunt norii moi și nu respirația putredă a încă unei diminenți în gaura asta de iad.