Amneziedetoamna

Toamna te face sa te intrebi multe, nu-i asa? Unele intrebari sunt retorice, la altele iti da raspunsul chiar inainte de a le fi pus. Frumoasa ideea din strofa a 2-a in care toamna sufera pentru noi, noi folosim suferinta ei in planul creatiei si credem ca meritul este numai si numai al nostru.
Cu stima, Horea!

Iris, mi-a plăcut poemul tău în special finalul, dar cum sunt cusurgiu din fire îmi permit o sugestie. Penultimul vers mai ales \"picioarele-mi\" nu prea sună poetic. Poate schimbi picioarele cu tălpi \"sub tălpile ...\" fără \"-mi\" că se subînțelege.

Horea,
ai dreptate...era un tablou intiparit in mintea mea...suferinta ei reptetitiva...inutile? Ne numim poeti...insa ea ne-a depasit cu mult

Liviu,
am schimbat..intr-adevar merge mult mai bine asa..multumesc mult de trecere..mai bine sa vezi defectele...cineva imi spunea candva :\"defectele mele sunt calitati\"....

mi-a placut sa citesc despre Patimile toamnei...resemnate, ascunse intr-o era amnezica.
o tristete atenuata in poemul tau...

Ai ghicit Maria..suferinta e cuvantulcheie..intrebarea mea insa..suferinta mea..sau a celor din jur, ce mi-o impregneaza in carne si gand?
Ma bucur de trecere!
Drag,