Intelegere

Luminile de sub pod aminteau De dimineata nuntii lor... A nimanui, a tuturor Inima rece si uda! Neimplinita, veche, cruda Vrajba serilor de mai Amintirea... ultima dintre Cele ce urmau In sirul catre crematoriu. Durere. Ce e durerea? E vre-un copac, cu radacini noduroase? Radacini ce mi se termina in carne... Ce mi-e inima? Ce e mai mult decat batranul ce si-a inteles destinul? Un ghem de oameni care si-au aflat deja sfarsitul si, tremuranzi se inghesuie din ce in ce mai mult unii in altii, topindu-si astfel singuratatea.