Iris Barbulescu

Mi se înfurie nările și ochii se mijesc la impactul mirosului apăsător de vară îmi rămîne în gît, duhoare de cadavru. nici așa nu-i bine. trebuie să scap și de pielea asta; a început să mi se

M-am săturat să îmi impui monștrii tăi, ca și cum ochii mei ar fi doar paravan între tine și lumea ta. Nu știu cine ești, însă știu că viziunea ta terifiantă îmi îngheață sîngele. Tu ești cel

Deschise usa, incet, scartia tare si era veche. In mod straniu placuta pe care scria \"Teatru\" stralucea, noua in lumina aburilor. Usa se inchise in urma ei. Inainta tacuta pe coridorul

“Ma intreb oare ce a ales azi”, gandi Cristina. “Cate roluri, insa dupa ce realizezi ca diversitatea apartine iluziei, cand vezi ca de fapt numai unul…intotdeauna unul, niciodata doi. Atunci ce

Pleca de la “Teatru”. Avea pantofii din nou in picioare. Era abea dupa-amiaza. Nici un minut nu trecuse de cand intrase in scara blocului, si totusi ei i se paruse ca a petrecot acolo cel putin o zi.

Pana la amurg se mai auzea Doar ecoul voalului ei Purtat prin decenii de suferinte, alba scapare a mintii El, uitarea si somnul Binecuvantare in mijloc de razboi. Pana la amurg Tacerea limpezea

Azi, Descoperit-am drumul ce va duce negresit La tine. Prin toate cararile mintii mele Si prin venele-mi aspre, ramuri de copaci. Azi, Am aflat cum sa te strig din strafundurile

Liniste Harpa imi dicteaza fiece litera La ora asta mintea m-a parasit Si am ramas cu tine Tacerea. Liniste Te iubesc intindere de sperante Valuri curgande peste chipul Pruncului adormit

Absolutul renegat. De-o farama de-ntuneric. Nu vedeam ura si nici disperarea De a apuca un colt De viata si de a-l atinge Cu moarte. Nu vedeam rautatea, Egoismul de a avea un suflet Doar

Mă gândesc azi; în pași art nouveau decorațiile comandanților morți îmi atârnă pe conștiință. sunt o Echo, sunt un Narcis din zi in zi sunt Pan; zeitate încornorată de abundența unei zăpezi ce

Am fost. Casa-mi draga i-o voi da de drept pamantului. Ochii soarelui si cerului, Gandurile toate marilor, meduze plutind. Cate o emotie fiecarei zi din an. Sunt, Desi voi veti privi cu

Cu fiecare vers pe care ma incapatanez sa il scriu; mi-l scurg din ganduri ma respir si ma expir. Si atunci cand ne privim si eu iti zic serioasa: \"Visul nostru e atat de real Pacat ca trenul

Miroase a pamant, atat de puternic, atat de fermecator, aproape ca simt radacinile copacilor ridicandu-se in aer, negre de ani, verzi de viata ce se scurge prin ele, gri ca si eterul. Ma indrept

Zac intinsă pe plajă Mi-am lipit urechea de secretele mării Meduze mi se strecoară in gânduri. Valul ce vine acum este etern diferit De cel ce tocmai a plecat. O altă chemare Și alt cântec

Ai săruta, Pe alei de mult uitate Urma pașilor mei, Aspri pe pergamentul Vremurilor noastre Întunecate? Ai îmbrațișa Corpul in care conștiința Loc, Nu iși mai are? Ai imbrățisa tu

Te simt, Cum ratacesti dincolo de speranta mea. Dincolo de zidurile Pline de ierburi, vii si putrezite. Te aud, Cum te cateri pe mormane de dispret amar. Dincolo de intinderea, Mainii mele,

Randurile ce vor urma au fost scrise de mine si Raul Huluban (April)...in perioada venirii lui la Bucuresti. April, mi-a dat mana libera in legatura cu postarea lor...nu imi dau seama de ce..stia

\"Thought he knew the tricks of life Prowling in the dark He was a leader, malicious and violent His fame is covered with blood Now he\'s just a number, he lost all his power The king has lost

Putea-vom noi sa fim? Oare mana mea intinsa va cuprinde tot neantul Ce desparte adevarul de fals? Inchiderea-mi de ochi fi-va tie moarte? (Si totusi, De ce sa nu iertam? De ce sa uitam?

\"The soul will rise beneath this mask\" Ma privesti zambind in aceasta dimineata. Eu insa privesc zambind soarele ce iti aluneca pe fata. Pastrand lunecarea usoara a zambetului pe buze, incepi

Imi place sa te am in anotimpuri Sa te scot din rama De cateva ori pe an, bucurandu-ma De tine, Sarbatoarea mea. Ochii ti se schimba odata cu cerul De seara. Iar pielea-ti e-ngropata in

Exista si nefericite cazuri de incapatanare; Nu zic nu. Si eu. EU ce? eu nimic? Cum nimic? Pur si simplu.Uite, nu-i. Ce ai? Eu? Pe mine si-o sacosa? Termina! Cu ce? Taci! De ce? Cum de ce?

Deschide-ti privirea pentru mine! Lasa-ma sa imi rup anotimpurile Deformate in lumina Ta. Lasa-ma sa smulg din tine Culoare si sa mi-o redau Un cadou de drept; Inscris pe fruntea mea Din

(Lilian Gish) M-am saturat de mine, de neputinta, de pasii numarati, de zilele cernute, dar cel mai mult si mai mult iubitule...mi s-a urat de tine! Pur si simplu! Nu mai vreau sa imi inhat iubirea