Despartire

Absolutul renegat. De-o farama de-ntuneric. Nu vedeam ura si nici disperarea De a apuca un colt De viata si de a-l atinge Cu moarte. Nu vedeam rautatea, Egoismul de a avea un suflet Doar al lui Pe care sa il atinga si deformeze Cu moarte. E tacere acum in mine. Urletele au trecut Ca un val Iar esarfa de pe ochi mi-a alunecat...dupa noaptea polara Ziua polara. Bucurie inca nu;nu sunt fericita De merele mele putrede Si de oarba acceptare. Dar mi-am julit degetele sufletului Mult prea mult Cercetand sfioasa tacerea lui Cu spini.