Poezie
Prinsoare
1 min lectură·
Mediu
Totul imi sta prins la doar o inchidere
De ochi.
Un intreg univers se zbate in panze de albastru.
Rasete scrijelite intr-un infinit de masti
Cuvinte lungi, duioase, straine urechilor mele
Dureros de adanci privirile mi se scufunda in crestet.
Acest univers al meu, se prelinge
Din incheieturi.
Saltimbanci ii rup panzele cerului, sfidandu-mi temerile.
Culori vii, arse de soare, inghetate de frig,
Rigizi oameni, o gradina a vietii lor
La o inchidere de ochi, o clipa ma desparte
Trebuie sa calci cu dreptul in locul asta
Si cu-n ochi inchis
Cu unul razand, in timp ce celalalt orb iti
Ingaduie viata batuta in nestemate, prea scumpa
Clipa ta pentru acest univers,
A carui bogatie ii sunt numai clipele-mi de trezie
Si, uneori, strazile goale vibreaza de voci
Chemari, atatea maini intinse
Spre un singur ultim loc.
Vis final, ca o cortina pentru vreme,
Pentru vina insa
Se bea vin seara.
001.844
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iris Barbulescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Iris Barbulescu. “Prinsoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iris-barbulescu/poezie/166415/prinsoareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.