Irina Nechit

Slăbiciunile s-au agățat de gâtul meu trăgându-mă în jos ca niște copii alintați dar eu îmi țin capul sus de parcă tot ce îmi lipsește e o coroană Privită pe un vârf de munte sunt de mărimea

De aproape patruzeci de zile nu mai am cui spune tată. Mă adresez doar tatălui ceresc, rugându-l să-l ajute pe tatăl meu pământesc în călătoria grea spre tărâmul unde îl așteaptă soarele și verdeața

cine a țiuit? liniște sub cloșca ușoară mult aer între penele ei zece ouă în paie soarele abia răsare îl văd prin salcâmi aburii se ridică spre tavanul siniliu miros de cartofi noi cu unt

Primii fulgi cădeau lin, iar eu il visam pe tata la volanul mașinii sale Se făcea că mergea cu viteză mare, la o curbă automobilul a lunecat în prăpastie, din ochi

Plimbarea matinală a câinilor lătratul lor sub ferestrele încă neluminate trezirea - altă izgonire din rai Ies din aerul metalic tropăi în zăpada murdară sub unghii se frâng ace de

Peruci ferestre munți culoarea unui omoplat zidit în peretele sarmațian \"aș fi putut să-mi duc plămânii în pădure\" zice păpușa de plastic vino să vezi cum își retează părul blond scuipând pe

Vedeam bine spinul țineam strâns acul apărură stropii calzi și am spus că nu pot Nu avea sânge albastru O dată în an îi dădeam craiul de cupă să-l țină lipit de buze gândindu-se la o

Umilința este o palmă învinețită de frig un cap înfundat în guler o gură care inspiră aerul expirat de alte guri Umilința e soțul și soția mama noastră și a părinților noștri fiica pruncilor

Ai un nume ca un ghem de lână. Împletești din el mănuși pentru generali căciulițe pentru secretare. Fredonezi imnul țării cu ministrul finanțelor îl tragi de limbă pe ministrul de externe îl

diminețile altora fac genuflexiuni se bărbieresc se spală pe dinți își lungesc genele cu rimel taie marmelada ling untul de pe cuțit ies din oglinzi ies în oraș dimineața mea îi întoarce

Tu și liniștea mă așteptați pe malul râului tu și peștii aveți o memorie comună. Nivelul apei crește încet abia dacă va mai urca până la amiază cu un centimetru. În lunca inundată de câteva

ea crește repede asemeni unui mugure cu petale roșii înăuntru, fiecare petală înseamnă o zi, ea prima începe să bată acolo în partea stângă între mucozități între primele țesuturi ale

Astăzi, 21 martie, a fost și încă mai este Ziua Mondială a Poeziei. La Uniunea Scriitorilor din Chișinău avem o sală cu cămin, în ea ne-am adunat, vreo sută de oameni care scriu versuri sau doar îi

Ai intrat în marea de lacrimi până la umeri Piatra legată de gât rămâne ca o plută la suprafață Din ochii tăi blânzi cad lacrimi de piatră având forma ochilor mei Juri să nu mai

La ieșirea din farmacie ne-a zâmbit președintele la intrarea în supermarket ne-a zâmbit opoziția câinii vagabonzi învață să zâmbească privind șiragurile de dinți albi tipăriți pe hârtie

Parcă aș avea ceva împotriva Carului Mare înțepenit acolo pururi strălucitor parcă aștept să se urnească s-o ia la vale să se hurduce printre nori să se răstoarne cu roțile în sus mă uit la el

Aștept cele patru vânturi să-mi aducă mirosuri din pădurile tăiate cuvinte rămase după cutremure și incendii ecouri de pași pe coridoare albe zvon de nervi încordați Arăt ca o umbră dar sunt

Cine va stinge un chibrit cu suflarea mea cine va trezi un copil cu glasul meu cine va sta la fereastra mea sărutând cu buzele mele sticla prin care se va vedea ploaia cu tot cu fulgere