Poem turbat

mi-a plăcut poezia aceasta a ta, parcă ai umbla cu sufletul smuls și pus la vedere,

parcul acela final dă accent textului, îl colorează,

o poezie ce pare a fi purtătoarea unui \"corpus\" de normă a vieții, trece dincolo de sentimental

da, am citit cu plăcere,

Tumultul din vise te urmareste si-n trezie cu lătrăturile lui de câine turbat! Amuțește însă văzând Muza cum freamătă la lumina lămpii! O metafora cu reverberatii puternice in imaginatia mea!
De bine,

poetic poetic poetic....impachetind dureri si indepartatele lumi dincolo de poduri

sa recunoastem ca acest text
este plin de clisee si de unele expresii
parca fortate si care nu transmit mesaj


bine exista pe alocuri / sa recunosc /
un grad inalt de emotivitate
dar sufletelul meu asteapta mai mult
de la o poezie decat lacrimogenitate

x se intampla - POEM NESCRIS / formula \'85-\'95? /
vreau un ruj autentic 2006
/ de / fapt / curaj / tamara / curaj

Titlul ăsta îmi pare a anunța exploziile sinelui, ca și prima strofă Interesant, cât timp ești preocupat de scris, monștrii proprii te lasă în pace:\"Nu vor îndrăzni să latre cât timp ascult
poemul încă nescris.\"
Poemul ăsta e și o ars poetica, inspirația are acest chip:
\"Aud în el atingerea mâinilor ce se dizolvă,
întrebarea ochilor ce s-au întâlnit de atâtea ori
dar se văd în sfârșit pentru prima dată.\"- întotdeauna alunecător, dar o singură dată fixat oarecum
\"Globul din oglindă, elementele primordiale, clopotul, roua tulburată sunt detalii poetice și tehnice care dau consistență, o atmosferă magică pentru ceva ce se întâmplă chiar sub ochii noștri: nașterea unui poem, în chinuri, iată, cosmice, turbate.

Dana,
mă bucur că nu ai văzut lucruri plicticoase în parcul meu, de obicei cuvântul \"parc\" aduce banalități prin poeme.
Catalina,
ai un spirit de observație acut dacă ai perceput imdediat lătratul câinilor!
Anni-Lorei,
e un mare compliment pentru mine să zici că am scris ceva poetic.
Ana leonora,
atâta fler, atâta risipă de verdicte!
Ioana,
m-ai copleșit prin comentariul tău complex și plin de căldură.
Vă mulțumesc frumos tuturor!

Când nu te zbați inutil ca să experimentezi tot felul de tehnici moderniste, poți scrie și poezie de o intensitate halucinantă.
Esențialul este să-ți golești sufletul în cuvinte, fără să-ți pese de ce va spune/crede/simți unul sau altul.

\"întrebarea ochilor ce s-au întâlnit de atâtea ori
dar se văd în sfârșit pentru prima dată\"

e un clișeu, dar unul benign, nu adaugă și nu scade nimic.

Remarc atmosfera stranie de vis continuat în starea de veghe, de plutire incandescentă peste adevărurile dezamăgitoare ale vietii:
\"Lumea trăiește ca și cum nu se întâmplă nimic.\"

Îți doresc inspirație!

Aș vrea eu să experimentez mai mult, dar mereu mă întorc la mijloace care dau senzația de naturalețe.
Mulțumesc mult pentru comentariu!

Superb poemul, m-a copleșit și aspirat în sine-i.
Strofa începând cu \"în seara asta...\" e sublimă, iar trecerea elementelor în dangăt este copleșitoare.
Felicitări.

Întrebare: având în vedere nuanța pastelă, puțin patinată a cuvintelor, n-ai considera eventual în loc de \"acesta e secretul\", care disonează din armonia poemului, \"aceasta e taina\"...?

Just a thought.

Cu drag,

Ai despicat crusta groasă a cuvântului și ai eliberat sensurile irupând în metafore originale.
Îndărătul ‘ușii de foc ‘ stau câinii rațiunii ce păzesc nașterea poemului, care pășește pe aleile versurilor pentru a poposi în parcul ființei.Lumea trăiește într-un somn al rutinei și indiferenței, doar poetul privește către oglinda realității, iar imaginea pe care o vede are conturul unor întrebări fără răspuns.

Tamara, e un poem reusit, argumentele au fost aduse in comentarii anterioare. Tocmai de aceea, intrucat ai utilizat semnele de punctuatie, ar fi pacat sa nu mai adaugi vreo cateva virgule. Sunt sigur ca vei observa.
Pasadia

Romulus, Răzvan, George,
mari mulțumiri pentru lectură și semne amicale. O să le iau în calcul. Vă urez inspirație!

Hello Tamara, te-am descoperit tirziu, da-mi pare bine ca te-am descoperit.Imi place ce scrii.Las semn.
condoru mitica

de la un timp am observat ca tot ce exista e o existenta in sine...poemul nescris al acestui poem mi-a confirmat-o
frumos.mie imi place sa-l citesc pana la penultimul vers,ultimul se subintelege...sau \'il subinteleg\'

Luana Zosmer, Andreea Rotaru,
vă mulțumesc frumos pentru semnele de bunăvoință, vă urez bucurii primăvăratice și inspirație!