Dragoste verde

well, tamara, vazui ca ii vorba despre libertate aici. si nu stiu cum, dar eu una chiar ca pe un fenomen nor o percep. de aceea imi place cum se leaga primul si ultimul vers.
libertatea inerenta fiinti versus libertate sociala, in relatie. la care dintre ele se poate renunta mai usor, prin intoarcerea la satisfacerea nevoilor, ca la o aparenta mangaiere/resemnare (asa vad supa ceea fierbinte)?
poezia asta ma face sa stau locului, sa iau aminte la \"peisaj\" si sa pornesc incercarea de intelegere. adica ma proiecteaza in atitudinea celei care a scris-o. ceea ce pentru mine inseamna ca e sincera si coerenta cu sine.

fiintei si nu fiinti, caci azi tot pocesc cuvinte...

Ai o manieră misterioasă de a interpreta, de a deconstrui texte pentru a le construi sensuri noi, spectaculoase. Întotdeauna bucuroasă de prezența ta!

Un moment deosebit așezat sub călcătura silabelor, ca apoi tremurul lor să se transforme în versuri. Deosebit ai surprins momentul libertății, conturat de acel steag de lumină, pornit de la rădăcini, adică din verdele pământului și ridicat deasupra lui undeva acolo doar norii își găsesc sălaș. Momentul iubirii este subliniat așa fugar, fără a se insista, de fapt tot poemul poate avea ca centru- iubirea, în jurul ei conturându-se: libertatea, lumina , verdele și peste tot nemărginirea. Interesant acest poem!

Parcă m-aș gândi la alt titlu...

Îți sunt recunoscătoare pentru comentariu și mulțumesc mult pentru sugestia privind titlul. L-am și schimbat, așa e mai aproape de sensul textului.

Forte frumoasa aceasta povestire poem...sa zic...care nu are alt inteles decat: libertatea...i-ai dat cu totul o alta dimensiune

Este o poezie generoasă, mie mi-a plăcut.
PS: personal aș fi mai atent cu folosirea culorii verzi în titlu, chiar dacă este potrivit ales. Nu este aici locul să explic de ce și nici faptul că nu am fobii.

Cu respect si prietenie

suficient cât să imprime spațiului mirosul de libertate.
Plăcut, citit, recitit... și în sfârșit, însemnat.
drag, Adela

cumva, inteleg si eu. ma refer la libertatea unui om si a lumii sale, de a reusi candva (sau nu?) sa fie mai mare decat trupul sau.

Nu-i este de ajuns sufletului că stă închis în trup. Oare mai simte nevoia și unor gratii?

Este o poezie echilibrată, scrisă natural, fără prețiozități. Finalul este bun.
Mi-a plăcut ideea, contrastul dintre nori (ideea de libertate) și celula (ideea de penitență).
Plăcut.

Prima reactie pe care am avut/o la lectura acestui text a fost una de respingere: camp, verdeata, lumina,nori usori dragoste, libertate, supa fierbinte... prea mult pentru tonalitatea dura si grava cu care ne/ai obisnuit si care mie imi place foarte mult. Pe urma, i/am mai dat o sansa si... aproape mi/a placut. Inteleg ca seninatatea, candoarea din acest text a fost gandita ca un contrast pe fundalul atmosferei sumbre si a spatiului inchis, barbar dintr/o inchisoare. Pana la urma cred ca acest text vorbeste despre libertate, despre fragilitatea si relativitatea ei. Parca m/am mai luminat si eu, parca accept. Numai bine, Daria

Nica Mădălina, Maria Prochipiuc, Talmacel, Mihai Robea, Adela, Oana, Voirel, Andreea, Daria,
vă mulțumesc mult pentru ecouri, ați comentat cu generozitate.
Vă urez viață lungă în poezie și în realitate!!!