Mașina galbenă

E un poem nostalgic, incarcat de o melancolie bine dozata.
Cel mai mult mi-a placut penultima strofa.
Ai niste imagini foarte frumoase, dar dincolo de asta textul transmite un soi de resemnare, de impacare cu tot ceea ce se intampla...care ii confera un plus de expresivitate.

Mulțumesc mult, Ionelia, pentru că te-ai oprit la poem și ai văzut imaginile și în special, penultima strofă, acolo se concentrează energia suferinței și a transformării primei zăpezi în poezie.
Țin mult la acest text, aici încerc să chem fulgii peste mine.
Mai vino, cu drag, tama

Mulțumesc de trecere, Sebastian, mă atrage ideea de videoclip. O să mă gândesc și la observatia ta, probabil o să schimb finalul.
Ne mai citim, tama

Descrieri precise, descrieri la rece. În ciuda lacrimilor fierbinți, deși somnoroase. Adevărat unele imagini par în plus. Dar mai ales strică discursul și atmosfera rece, distantă, aceste două versuri:
\"A plecat în pământ iarna trecută
Azi am avut timp să stau la geam să-mi amintesc de cuvintele lui\"

Finalul e tare de tot, în jurul lui rotindu-se, de fapt, tot poemul.

Multumesc, Nicolae, nu e la rece, dar probabil transmite senyatia de rece. O sa scot niste randuri, la sugestia voastra, va multumesc pentru lectura, tama

e o pendulare intre o fisa de observatie a tot ce inconjoara, in care punctezi minutios fiecare amanunt, cumva rece, detasata, de parca ai privi tot timpul printr-o fereastra si o nostalgie grea, molipsitoare, generata de acel ceva pierdut.
mi-a placut ca nu ai apasat foarte foarte mult pe pedala nostalgica si ai mentinut un echilibru de afara-inauntru.

A

Echilibrul de afară-înăuntru. Interesantă remarcă, poate veni spre o configurare teoretică a unei arte poetice.
Mulțumesc frumos pentru ecou,
ne mai citim,
tama