Poezie
Scaieți tineri
Confund linia cu punctul
1 min lectură·
Mediu
Aștept cele patru vânturi
să-mi aducă mirosuri din pădurile tăiate
cuvinte rămase după cutremure și incendii
ecouri de pași pe coridoare albe
zvon de nervi încordați
Arăt ca o umbră dar sunt ca o fiară
pe care numai suferința o îmblânzește
Confund începutul cu sfârșitul
liniștea cu tăcerea
linia cu punctul
pe marginile drumului meu
se leagănă scaieți tineri
nu am putut afla
de ce orizontul se luminează încercuindu-ne
Nu înțeleg cum se împletesc
iubirile cu picioarele
nopțile cu diminețile
vânturile cu nisipurile
nu bănuiam că fericirea
e haina de sărbătoare a tristeții
Confund cele ce se întâmplă
cu cele ce nu se vor întâmpla
trăiește în mine un sfârșit care nu mai începe.
075.609
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Irina Nechit
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Irina Nechit. “Scaieți tineri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-nechit-0020579/poezie/247617/scaieti-tineriComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
“Fericirea e haina de sărbătoare a tristeții”, un început perpetuu în care locuiește iubirea inatacabilă și speranța veșnic verde, un început al armoniilor într-un sfârșit “care nu mai începe”.
0
\"pe marginile drumului meu
se leagănă scaieți tineri\"
Poem f.b. \"trăiește în mine un sfârșit care nu mai începe.\" Cotidianul Flux de azi e în re-flux! Felicitări!
se leagănă scaieți tineri\"
Poem f.b. \"trăiește în mine un sfârșit care nu mai începe.\" Cotidianul Flux de azi e în re-flux! Felicitări!
0
Distincție acordată
Mi-a plăcut construcția poeziei, felul cum ai stabilit cruciform - din \"patru vânturi\" - tensiunile
stării tectonice, \"post-cataclismice\". Se pornește de la o \"rămășiță\" cu relevanță asupra unei condiții-limită a umanului: \"Arăt ca o umbră dar sunt ca o fiară/ pe care numai suferința o îmblânzește\"
mi-a plăcut după aceea cum ai dat impresiei de confuzie nerv prin scaieții tineri, după care rezolvi prin niște versuri superbe: \"nu am putut afla/ de ce orizontul se luminează încercuindu-ne\".
Apoi reiei tema cu alte variațiuni, rotunjind împletirea de stări și mișcări, lumini și umbre, prin \"fericirea/ e haina de sărbătoare a tristeții\".
Realul și neîntâmplatul se conjugă în spectrul sfârșitului trăit anticipativ în însăși neînceperea lui...
Felicitări!
stării tectonice, \"post-cataclismice\". Se pornește de la o \"rămășiță\" cu relevanță asupra unei condiții-limită a umanului: \"Arăt ca o umbră dar sunt ca o fiară/ pe care numai suferința o îmblânzește\"
mi-a plăcut după aceea cum ai dat impresiei de confuzie nerv prin scaieții tineri, după care rezolvi prin niște versuri superbe: \"nu am putut afla/ de ce orizontul se luminează încercuindu-ne\".
Apoi reiei tema cu alte variațiuni, rotunjind împletirea de stări și mișcări, lumini și umbre, prin \"fericirea/ e haina de sărbătoare a tristeții\".
Realul și neîntâmplatul se conjugă în spectrul sfârșitului trăit anticipativ în însăși neînceperea lui...
Felicitări!
0
Multumesc tuturor pentru ecouri si cuvinte lamuritoare!
Lui Florin Caragiu îi sunt foarte recunoscătoare pentru Stea! M-a uimit gestul, m-a entuziasmat comentariul în care nuanțele și ideile poemului sunt developate cu grijă.
Vă îmbrățișez, vă doresc o vară minunată!
Lui Florin Caragiu îi sunt foarte recunoscătoare pentru Stea! M-a uimit gestul, m-a entuziasmat comentariul în care nuanțele și ideile poemului sunt developate cu grijă.
Vă îmbrățișez, vă doresc o vară minunată!
0
Sinceritate dublată sugestiv de o anume stare de incertitudine nevinovată, pregătitoare pentru căutările și răspunsurile ce durează o viață.
Mai este timp înainte, Tamara, pentru definirea întru adevăr - purificată pentru începuturi de orice fel. Toată viața e o așteptare, de fapt!
Estetică, claritate și discurs poetic energizant!
Mulțumesc!
Mai este timp înainte, Tamara, pentru definirea întru adevăr - purificată pentru începuturi de orice fel. Toată viața e o așteptare, de fapt!
Estetică, claritate și discurs poetic energizant!
Mulțumesc!
0
mi-a placut tot poemul dar ultimul vers,traieste in mine un sfarsit care nu mai incepe e de nota 10, constelatie.
0
Interesanti sunt \"scaietii tineri\" in aprehendarea ascensiunii spre \"confundaarea celor ce se intampla cu cele ce nu se vor intampla\", de unde si reflexia: \"tinerii pot, dar nu stiu, pe cand batranii stiu, insa nu mai pot\". de aceea scaietii batrani, avand carligele uscate se agata de raspandaci spre noi arii germinative intr-un proces reversibil...
cu stima,
ceni
cu stima,
ceni
0
