Poezie

Scaieți tineri

Confund linia cu punctul

1 min lectură·25 mai 2007

Mediu

Aștept cele patru vânturi

să-mi aducă mirosuri din pădurile tăiate

cuvinte rămase după cutremure și incendii

ecouri de pași pe coridoare albe

zvon de nervi încordați

Arăt ca o umbră dar sunt ca o fiară

pe care numai suferința o îmblânzește

Confund începutul cu sfârșitul

liniștea cu tăcerea

linia cu punctul

pe marginile drumului meu

se leagănă scaieți tineri

nu am putut afla

de ce orizontul se luminează încercuindu-ne

Nu înțeleg cum se împletesc

iubirile cu picioarele

nopțile cu diminețile

vânturile cu nisipurile

nu bănuiam că fericirea

e haina de sărbătoare a tristeții

Confund cele ce se întâmplă

cu cele ce nu se vor întâmpla

trăiește în mine un sfârșit care nu mai începe.

075596

Despre aceasta lucrare

Autor: Irina Nechit
Tip: Poezie
Cuvinte: 114
Citire: 1 min
Versuri: 23
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Irina Nechit. “Scaieți tineri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-nechit-0020579/poezie/247617/scaieti-tineri

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

razvan rachieriu25 mai 2007

“Fericirea e haina de sărbătoare a tristeții”, un început perpetuu în care locuiește iubirea inatacabilă și speranța veșnic verde, un început al armoniilor într-un sfârșit “care nu mai începe”.

Nicolae Popa✓25 mai 2007

\"pe marginile drumului meu
se leagănă scaieți tineri\"

Poem f.b. \"trăiește în mine un sfârșit care nu mai începe.\" Cotidianul Flux de azi e în re-flux! Felicitări!

Distincție acordată

florin caragiu25 mai 2007

Mi-a plăcut construcția poeziei, felul cum ai stabilit cruciform - din \"patru vânturi\" - tensiunile
stării tectonice, \"post-cataclismice\". Se pornește de la o \"rămășiță\" cu relevanță asupra unei condiții-limită a umanului: \"Arăt ca o umbră dar sunt ca o fiară/ pe care numai suferința o îmblânzește\"
mi-a plăcut după aceea cum ai dat impresiei de confuzie nerv prin scaieții tineri, după care rezolvi prin niște versuri superbe: \"nu am putut afla/ de ce orizontul se luminează încercuindu-ne\".
Apoi reiei tema cu alte variațiuni, rotunjind împletirea de stări și mișcări, lumini și umbre, prin \"fericirea/ e haina de sărbătoare a tristeții\".
Realul și neîntâmplatul se conjugă în spectrul sfârșitului trăit anticipativ în însăși neînceperea lui...
Felicitări!

Irina Nechit25 mai 2007

Multumesc tuturor pentru ecouri si cuvinte lamuritoare!
Lui Florin Caragiu îi sunt foarte recunoscătoare pentru Stea! M-a uimit gestul, m-a entuziasmat comentariul în care nuanțele și ideile poemului sunt developate cu grijă.
Vă îmbrățișez, vă doresc o vară minunată!

Elena Overhamm26 mai 2007

Sinceritate dublată sugestiv de o anume stare de incertitudine nevinovată, pregătitoare pentru căutările și răspunsurile ce durează o viață.
Mai este timp înainte, Tamara, pentru definirea întru adevăr - purificată pentru începuturi de orice fel. Toată viața e o așteptare, de fapt!
Estetică, claritate și discurs poetic energizant!
Mulțumesc!

Carmen Sorescu26 mai 2007

mi-a placut tot poemul dar ultimul vers,traieste in mine un sfarsit care nu mai incepe e de nota 10, constelatie.

Constantin Enianu31 mai 2007

Interesanti sunt \"scaietii tineri\" in aprehendarea ascensiunii spre \"confundaarea celor ce se intampla cu cele ce nu se vor intampla\", de unde si reflexia: \"tinerii pot, dar nu stiu, pe cand batranii stiu, insa nu mai pot\". de aceea scaietii batrani, avand carligele uscate se agata de raspandaci spre noi arii germinative intr-un proces reversibil...
cu stima,
ceni