Ionut G.

Hai să ne spânzurăm cu toată iubirea din noi, legănați de vânt , zâmbind, vom fi două flori de cais. Vom fi muți ca singurătatea din pietre. Și... dacă ți-aș tăia brațele-n gând, vei fi tu Venus,

Eram ,sunt, acel cal alb neimblanzit ce sărută noptea luna în bălți, simplu luceafăr fără de cer. Obosit de-atâta trăit îmi mutam sufletul din loc în loc căutându-te. Fiul crinului și-al

Iubito hrănește-mă cu poezie-ți spuneam mișcă-ți gâtul puțin sigur vor cade două-trei versuri albe peste golul din sufletul meu ridică-mi vârfurile ochilor până la curba umărului tău și lasă-mă

Se-aud mustangii nechezând roz peste nori, galopând copitele lor aruncă iubire în noi. Flamingo zboară lin în amurg vioriu goii tei ung poarta sufletului ce scârție-a pustiu. Descânt muguri de

Îți desenez trupul din amintire ființă de verde și fum cu ceva din mine ca o aripă de suflet și scheletul ți-l fac un copac fără frunze semănând cu-o mână de-a mea întinsă

Agonizând se-nfigeau inimi în spini, în vârf de lungi suferințe. Din culoarea fiecărui apus curgea sângele lor pătimaș. Îți venea să strigi: azi n-am mărunțiș pentru dureri, le iau pe toate

Orizont aproape alb, palpabil acoperit cu zdrențe la marginea norilor un alt oraș crește în oglinzile apei identic, aceleași imagini repentându-se obsesiv mici, sferice picături se sparg peste

Eu îmi transpir gânduri febroase emanații de spirit pornind leneș de la un zero insignifiant spre mereu frământări noi întunericul pășește ușor împrejurul meu înțelegând parcă sfințenia luminii

Lasă-mi doar trei steluțe din ochii tăi iubito pentru un sistem cartezian știi , eu încă îmi mai caut originea vreu și eu să știu unde e zero să-mi așez palmele sub nori și s-aștept toamna ca

Hai să șușotim în decembrie să batem străzile până ne cad tălpile căutându-ne doamne pe la sfârșit de toamnă stolurile de cuvinte ne părăsesc decembrie ne așteaptă muți să ne lege cu

Ca iarba suntem uneori fire subțiri de-un verde transparent în bătaia vântului ca o frunză presată între file amintirea unui zâmbet pe care cineva-l ține pe un raft, între alte cărți un alt

iubirea e clipe de început de muguri alb despicat în sămânța albă a pustiului din picături culeg și adun zâmbetul tău ascult punctele cum se inșiră spre nord pe spinarea mea calcă talpa

Cine mă așteaptă acasă să vin Într-o toamnă amară și prea plină de chin, Vin singur pe drum și-un câine mă latră, cine o fi cel ce merge prin zloată? Mă-ntorc înapoi

Uneori eram deprimat și nu conta prea mult c-aveam trupu\' puțin sfâșiat. Orbecăiam în continuare printre culori, câteodată atingeam negrul puțin, apoi ma înfiora răceala asta a mea. Ca un

Degeaba șterg de praf iubiri ce s-au stins, grele pietre acoperă sufletul meu tăcut și pustiu. Trupu-ncet își autoextirpă inima grea... frunză galbenă ce se desprinde de pe un ram gol

Ploua umbrela ta în mâinile mele cer roșu deasupra în cădere eu mereu cădere spre ieri , spre alte timpuri spre alt eu \" true colors \" despart inima mea de după ploi, de început de

Ganduri pierdute/Cuvinte nespuse/Regrete multe/Clipe apuse/N-am facut destul/N-am ajuns departe/Dincolo de ele /Totul sau nimic/Cine vede?/Cui ii pasa?/Nu avem timp?/Nu avem vointa/Nu stim,nu

Dimineți umede în aerul de mătase sub cearșaful răcoros de primăvară îmi tremurau vârfurile degetelor în mici explozii de muguri lângă trupul tău de porțelan fluid

Se-agață picături de caracterele astea umezind perfid orice zgomot înșir minutele nopții în curgerea lor pe degete, degetele pe foi, foile încă albe lipsesc oamenii, suflul străzii,

poate ai putea fi ... tu la începutul ochilor mei singura culoare din piciorul ăsta șchiop de curcubeu ucigașul nopților mele albe răspunsul tuturor minciunilor ai putea fi ... aș putea spune

Încadrăm perfect luna plină cu galbenul înroșit din ea peste rama asta strâmtă, șterge praful din cerul ăsta învechit dedesubt se văd stele în spuma din cadă, miros câmpul copilăriilor mele mă

Așteptându-te îmi smulgeam durerile din mine, pentru tine vreau să fiu doar un pom înflorit. Spinii din sufletul meu îmi însângerau toate degetele, nu îndrăzneam să te-ating, să te pătez cu

Toamna curge galbenă în frunze singuratice cu slow jazz aromitor trec goluri de aer din seva vieții se ridică ușor abia perceptibil, fum ca în camere goale unde sunetul se-agață de pereți și