Ieri , nimanui , totul

Îți desenez trupul din amintire ființă de verde și fum cu ceva din mine ca o aripă de suflet și scheletul ți-l fac un copac fără frunze semănând cu-o mână de-a mea întinsă spre o lume a singurătății numai forma inimii tale nu o mai găsesc poate arbitrară la fel ca un apus ce omoară cuvinte la întâmplare ieri a murit cuvântul \" zbor \" lăsându-ne inutile visele pe pământul tălpilor noastre. Câteodată mă joc cu plimbări vechi , același copil fără motiv și jucăria lui stricată , căutând acum plutirea aceea printre stropi de stele în doi . Ce păcat , ieri a murit \" zbor \" lăsându-mă animal terestru cu ochii spre nori . Nimănui nimic ...