Jurnal
Autopsie verde
1 min lectură·
Mediu
Nebestie eu
îmi tămâiez pașii
denii tăcute pe străzi lăturalnice
în căldura liniștii din aerul primăvăratic
restul eram tot \"eu\"
oprit la o margine a timpului
între două galaxii străine
dimineața văd capătul tău
corp alb, statuie exterioară mie
autopsie verde cu ochii mei ascuțiți
033945
0
O poezie de iubire, sau mai precis despre \"mirarea ca este\"-
corp alb, statuie exterioară mie si ceritudinea fiintei oprita undeva intre doua galaxii.
Stii, primul vers ar fi un excelent titlu de volum de versuri, sau o excelenta definitie a poetului: \"Nebestie eu\", ultimul vers este o sentinta: \"autopsie verde cu ochii mei ascuțiți\", sau poate definitia unei spaime.
Mi-ar plecea sa stiu de ce iti temiezei pasii si care este \"intelesul adevarat\" al restului, dupa despartirea de denii.
In loc de bine te-am gasit, las o stea, strict!, pentru poezia.
Cand voi avea timp o sa revin sa citesc mai mult pe pagina ta.
Pana atunci, multumiri.