Flori de luna

Eu îmi transpir gânduri febroase emanații de spirit pornind leneș de la un zero insignifiant spre mereu frământări noi întunericul pășește ușor împrejurul meu înțelegând parcă sfințenia luminii de lună aștern argintul acela pe ochi țin ceaiul strâns între mâini și cobor iar în pivnița somnului căutând bunicii albiți și zâmbete prin livezi înflorite cana e rece, gândurile devin pietre în ape de râuri totul curge neauzind cum se așterne curat lumina de lună