Ionut G.

orice mare călătorie începe cu primii pași la fel îmi construiesc adăpostul învățând cât pot de des să tac nu pot fără să ard în fiecare minut oarece esență și... fără să taci nu

sal, Stepped Out, time nu-mi găsesc pixul, cuvintele scrise, Enter ființa mea socială e grupul de cinci, lista cu fețe gri în atâta maculatură virtuală unde-mi regăsesc cărțile, lumina slabă,

Hai să șușotim în decembrie să batem străzile până ne cad tălpile căutându-ne doamne pe la sfârșit de toamnă stolurile de cuvinte ne părăsesc decembrie ne așteaptă muți să ne lege cu

Dacă vrei să-ți irosești viața fii \"artist\" mâzgălește câteva foi, mergi cu ele peste tot arată-le tuturor, arată cum știi tu să scrii frumos adună-i pe toți din casă la cina ta de taină cu

vineri seara poetul își stinge lampa suflă hârtiile de pe masă și iese să-și aerisească mucegăitul suflet își întinează ochii în cer curățindu-i de fum leapădă poezia adunată în el și merge cu

se sparge ecoul de pereți peste varul mucegăit se-ntinde aerul cald vibrând, îi răspunde tăcerea - în orice tip de poezie se include \"îi răspunde tăcerea\" - cu propriile gânduri rotindu-le

Se-agață picături de caracterele astea umezind perfid orice zgomot înșir minutele nopții în curgerea lor pe degete, degetele pe foi, foile încă albe lipsesc oamenii, suflul străzii,

De dimineață, cu capul încă pe pernă privesc lumea orizontal o transform într-un punct sau mai multe un praf de ceai instant \"Gata în 5 minute, adăugați apă\" vieții ce-ar trebui să-i

muzica sună schizofrenic în lungile ore ale vieții a pași goi pe străzi întunecate se văd ore și zile curgând curgând spre abis și-amintire azi mi-am fracturat un zâmbet până colțurile gurii

Rece octombrie roșu uscând ca un alizeu din deșert la ultima graniță coborâm toți fără conștiință în mii de clipe punem pe albe coli câte-un \"eseu despre moralitate\" în ultimul ceas oricine

Toamna curge galbenă în frunze singuratice cu slow jazz aromitor trec goluri de aer din seva vieții se ridică ușor abia perceptibil, fum ca în camere goale unde sunetul se-agață de pereți și

iubirea e clipe de început de muguri alb despicat în sămânța albă a pustiului din picături culeg și adun zâmbetul tău ascult punctele cum se inșiră spre nord pe spinarea mea calcă talpa

Ploua umbrela ta în mâinile mele cer roșu deasupra în cădere eu mereu cădere spre ieri , spre alte timpuri spre alt eu \" true colors \" despart inima mea de după ploi, de început de

Îți pot fi drog până la sațietate opium pur curgându-ți în sânge parfum de liniște sub luna plină început de somn lung zâmbind larg viselor în fiecare noapte pulsez sânge răsfirat în suvițe

Încă un șoc și scuip inima asta pe la vreo intersecție sub ochi văd roșu și ... \"this is the end,beautiful friend\" totul e cinic, pietoni opriți la câte-o margine de viață unde privirea nu

Nu-mi neg infantilitatea o sap adânc cu un toc cui sub ploaie, nu mai pot îngropa priviri în mine am ajuns la o limită ultima a fost albastră cu surâs de sânge îmi desenează pe

Încadrăm perfect luna plină cu galbenul înroșit din ea peste rama asta strâmtă, șterge praful din cerul ăsta învechit dedesubt se văd stele în spuma din cadă, miros câmpul copilăriilor mele mă

Eu îmi transpir gânduri febroase emanații de spirit pornind leneș de la un zero insignifiant spre mereu frământări noi întunericul pășește ușor împrejurul meu înțelegând parcă sfințenia luminii

Maestrul frânghiilor, împletim azi-ul cu noduri mari la fiecare minut apare altul strângând din nimic totul din lunga curgere spre nu știm ce alunec printre secvențe negăsind cadrul

În week-end sunt matinal îmi fumez lung insomnia din cafeaua rece a nopții umplu adânc plămânii cu tine nesățios, cu arterele flămânde înghit cu ochii mii de poze cadre diverse, în scala

Nebestie eu îmi tămâiez pașii denii tăcute pe străzi lăturalnice în căldura liniștii din aerul primăvăratic restul eram tot \"eu\" oprit la o margine a timpului între două galaxii

Orizont aproape alb, palpabil acoperit cu zdrențe la marginea norilor un alt oraș crește în oglinzile apei identic, aceleași imagini repentându-se obsesiv mici, sferice picături se sparg peste

Dimineți umede în aerul de mătase sub cearșaful răcoros de primăvară îmi tremurau vârfurile degetelor în mici explozii de muguri lângă trupul tău de porțelan fluid