Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ionut-gIG
Ionut G.
@ionut-g
Poezie

Ploua, ieri, azi

1 min lectură·
Mediu
Orizont aproape alb, palpabil
acoperit cu zdrențe la marginea norilor
un alt oraș crește în oglinzile apei
identic, aceleași imagini repentându-se obsesiv
mici, sferice picături
se sparg peste trecători
cu stropi de nitrat de argint
peste ochii fiecăruia
rămân orb la jocul ăsta cu oglinzi
închid ochii și ascult
poezii goale
acum linșate de aripi
în aceleași reflecții fără contur
...
azi ploua
cu vârfuri de degete
în cadența liniștitoare a tăcerii
peste trupul tău, ropot ușor și calin
cu frecvențe mari electrice
tremură aerul dintre noi
a început de dragoste
043.970
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
91
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Ionut G.. “Ploua, ieri, azi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-g/poezie/174428/ploua-ieri-azi

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@fanache-emilFEFanache Emil✓
Salut! Un text foarte bun dominat de doua idei superbe. In prima parte oglinzile reprezinta laitmotivul. De sesizat ominprezenta acestora din apa, stropi, mai mult, picuri de nitrat de argint ce transforma ochii din oglinzile sufletului in niste oglinzi veritabile. Paradoxal, acest joc al oglinzilor te orbeste, de parca tu ramai fara oglinzi si sufletul tau reflecta toate poeziile, insa nu ac de obicei, ci fara...contur, de parac totul e acum altfel.
Defapt laitmotivul oglinzilor este incuibat in laitmotivul ploii. Daca la inceput puteam vorbi de o ploaie mai ciudata, o ploaie ce metamorfoza totul in oglinzi, acum dupa acea orbire e o ploaie oarecum normala, perceputa intr-un mod propriu, ca un nou inceput... un inceput de dragoste.
In speranta ca nu am fost foarte pe langa subiect,
Ialin
0
@ionut-gIGIonut G.✓
ploi in orase, seara totul poate fi un joc de oglinzi, in pavajul umed, in ochii altora, inceput de dragoste, in aerul umed si fecund, sau tristetea perceputa in atatea oglinzi, nu ai fost pe \"langa\", poezia de \"construieste\" si cand o citim, multam de trecere si comentariu Ialine
0
Distincție acordată
@carmen-mihaela-visalonCVcarmen mihaela visalon✓
Am citit si recitit poezia cu sentimentul acela ciudat ca am in fata o cronica despre o fotografie alb-negru, in care apare rasturnat, chipul timpului reflectat in oglinda.
un alt oraș crește în oglinzile apei
identic, aceleași imagini repentându-se obsesiv
PS: Ai avut drepate. Sunt multe POEZII de descoperit pe pagina ta. Voi reveni chiar daca efortul pe care trebuie
sa-l fac este destul de mare. Poezia de stare, pe care o impui, nu poate fi parcursa in graba si receptata dupa ureche. Presupune un exercitiu al trairii si efortul de a iesi din armura, pe care o purtam, pentru ca timpurile impun sa mai traim cadenta linistitoare a serii si sa ignoram frecventele electrice.

0
@carmen-mihaela-visalonCVcarmen mihaela visalon✓
timpurile impun sa NU mai traim cadenta...nu,timpurile impun sa mai traim cadenta
0