Mediu
Hai să ne spânzurăm cu toată iubirea din noi,
legănați de vânt , zâmbind, vom fi două flori de cais.
Vom fi muți ca singurătatea din pietre.
Și... dacă ți-aș tăia brațele-n gând,
vei fi tu Venus, ... vei fi doar a mea?
De voi rămâne cândva fără de iubirea ta roz
fantomele mâinilor tale vor fi crucea
pe care-mi voi răstigni sufletul gol.
Degetele tale vor mângâia amar, frunză moartă-n ploile reci,
pentru ultima dată inima mea țintuind-o de-un val alb.
Vom fi două picături de rouă
parfum de crini ce îmbată totul în jur.
023.546
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ionut G.
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ionut G.. “ Camp verde iubirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-g/jurnal/65460/camp-verde-iubireaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CNExact aceleași versuri îmi plac și mie! \"fantomele mâinilor tale vor fi crucea
pe care-mi voi răstigni sufletul gol.\" Cred că sunt printre cele mai reușite din toată poezia.
Plus acestea:
Și... dacă ți-aș tăia brațele-n gând,
vei fi tu Venus, ... vei fi doar a mea?\"
În versurile astea e o imagine interesantă, un pic socantă. Cred că îmi va da de gândit... pt că e stranie trecerea asta brusca de la ființa vie la statuia antică. Parcă și vezi procesul, întocmai ca pe o animație pe calculator... În orice caz, simt ca aici, în versurile astea e ceva mai mult decat aș putea eu sa exprim. Se ghicește dincolo de imagini o trecere de la o stare sufletească la alta, de la un nivel spiritual la altul, nu știu exact. În versurile astea, e o tranziție în orice caz.
Totuși, încă nu m-am lamurit ce-i cu iubirea roz, și, mai ales dacă \"invitația la spânzuratoare\" e pe bune sau e o metaforă. În funție de asta depinde impresia pe care o lasă poezia, ințelesul pe care îl capătă în mintea cititorului. Versurile nu sunt prea clare in privinta acestui fapt.
pe care-mi voi răstigni sufletul gol.\" Cred că sunt printre cele mai reușite din toată poezia.
Plus acestea:
Și... dacă ți-aș tăia brațele-n gând,
vei fi tu Venus, ... vei fi doar a mea?\"
În versurile astea e o imagine interesantă, un pic socantă. Cred că îmi va da de gândit... pt că e stranie trecerea asta brusca de la ființa vie la statuia antică. Parcă și vezi procesul, întocmai ca pe o animație pe calculator... În orice caz, simt ca aici, în versurile astea e ceva mai mult decat aș putea eu sa exprim. Se ghicește dincolo de imagini o trecere de la o stare sufletească la alta, de la un nivel spiritual la altul, nu știu exact. În versurile astea, e o tranziție în orice caz.
Totuși, încă nu m-am lamurit ce-i cu iubirea roz, și, mai ales dacă \"invitația la spânzuratoare\" e pe bune sau e o metaforă. În funție de asta depinde impresia pe care o lasă poezia, ințelesul pe care îl capătă în mintea cititorului. Versurile nu sunt prea clare in privinta acestui fapt.
0
pe care-mi voi răstigni sufletul gol.\"
Imi palce mult poezia. Este deosebita.Poate ar mai trebui lucrat un pic sfarsitul.Mai trec pe aici!
somnbizar