Singur

Singur , mi-e sufletul gol ca o toamnă ce-și despoaie copacii, solitar , zbor de-o aripă sunt. Ziduri de suflet respiră sub iedera deasă, fiecare frunză căzută e un ochi tăcut ca o umbră. Mâini de copil întinse sub nori culeg praf peste visele lor, lacrimile sufletului nu-și găsesc umărul. Un anotimp al suferințelor revine mereu și vreau piatră să fiu să-mi pot rostogoli inima între ore.